Jakarta, capitala Indoneziei, se confruntă cu o situație alarmantă, având aproape 40% din suprafața sa sub nivelul mării. Această metropolă, cu o populație de aproximativ 42 de milioane de locuitori, a crescut rapid de-a lungul decadelor, începând cu anii '40, când numărul locuitorilor era sub un milion.
Urbanizarea accelerată și extragerea excesivă a apei subterane au contribuit semnificativ la problema subsidenței terenului. Astfel, în unele zone, pământul se scufundă cu până la 25 de centimetri pe an, provocând inundații frecvente, în special în regiunile de coastă.
Deși Jakarta dispune de zone prospere cu centre comerciale și zgârie-nori, inegalitatea socială este evidentă. În apropierea acestor zone, cartierele sărace se confruntă cu probleme severe, cum ar fi poluarea și lipsa oportunităților de muncă. Locuitorii care caută prin gunoaie pentru a supraviețui demonstrează o putere de rezistență și umor în fața dificultăților.
Problema inundațiilor a devenit una din cele mai mari provocări pentru oraș, iar autoritățile locale au început să implementeze soluții, cum ar fi construcția de diguri și ziduri de protecție. Totuși, mulți cetățeni, precum Siti Paramita și soțul ei, Dedy Heriyanto, consideră că eforturile sunt insuficiente în fața forțelor naturii.
În fața acestei crize, guvernul indonezian a propus un plan „integrat” pentru a îmbunătăți gestionarea apelor și a proteja orașul. De asemenea, s-a discutat despre construirea unei noi capitale, Nusantara, pe insula Borneo, ca o soluție pe termen lung pentru problema Jakarta.
