Flotele de pescuit oceanic din China, Taiwan, Japonia, Coreea de Sud și Spania domină captura globală de ton, desfășurându-și activitățile în oceanele Pacific, Indian și Atlantic. Această industrie depinde în mare măsură de muncitori imigranți din Indonezia, Filipine și diverse țări africane, care se confruntă cu condiții de muncă extrem de dure și abuzuri severe. Aceștia sunt adesea supuși la violențe fizice, lipsuri alimentare și medicale, fiind exploatați pentru perioade îndelungate pe vasele de pescuit.
Experiențele acestor pescari se încadrează în categoria „muncii forțate”, așa cum este definită de Organizația Internațională a Muncii (ILO), reprezentând o formă de sclavie modernă prevalentă în industria pescuitului.
Potrivit ILO, aproximativ 60% dintre pescarii care lucrează pe vasele de ton trăiesc în condiții de abuz și neglijare. Studiile efectuate de Universitatea din British Columbia și Ecotrust Canada indică faptul că 42% din toate încălcările drepturilor omului în domeniul pescuitului între 2000-2020 s-au petrecut pe vasele care pescuiesc ton.
Deby Putra Bunanda, un pescar indonezian, a relatat cum a suferit din cauza lipsei îngrijirilor medicale în urma unei boli, ceea ce l-a lăsat cu sechele grave. El a descris condițiile de muncă ca fiind insuportabile, cu ore lungi de muncă fără odihnă și restricții severe care îi împiedică să coboare pe uscat.
Alți pescari au relatat abuzuri similare, atrăgând atenția asupra faptului că produsele obținute din aceste practici ajung pe mesele consumatorilor din întreaga lume, inclusiv în Marea Britanie. Zacari Edwards, coordonator al coaliției Seafood Working Group, a afirmat că tonul pescuit în aceste condiții nu ar trebui să ajungă în magazine.
Viața la bordul acestor vase este marcată de muncă intensă, izolare și epuizare. Pescarii se confruntă cu accidente frecvente și lipsa îngrijirilor medicale, iar mulți nu se mai întorc acasă niciodată. Alții, care revin, descoperă că familiile lor au suferit schimbări dramatice în absența lor.
Cercetătorul Patricia Kailola a subliniat că problema abuzurilor nu este limitată la un singur vas sau companie, ci este o chestiune sistemică care afectează întreaga industrie. Imaginile obținute de organizațiile de mediu arată cum pescarii sunt amenințați și abuzați, în timp ce veniturile din vânzarea tonului se ridică la miliarde de dolari anual.
Conform estimărilor, aproximativ 60% din tonul pescuit la nivel mondial provine din surse cu origini imposibil de determinat, legate de așa-numitele „vase întunecate”. Bunanda și soția lui continuă să lupte pentru drepturile lor, descriind experiențele lor ca fiind un adevărat „comerț cu oameni”.
