Pentru mulți migranți, Ceuta reprezintă o ușă deschisă către Europa, însă recent, o decizie a Curții Supreme a Spaniei a generat o situație fără precedent la granița spaniolă.
Ceuta, un oraș autonom al Spaniei, se află pe coasta de nord a Africii, având frontiere cu Marocul și Marea Mediterană. Aceasta este una dintre puținele frontiere terestre ale Uniunii Europene cu Africa, alături de Melilla.
Orașul are o suprafață de aproximativ 18,5 km² și o populație ce include atât cetățeni spanioli, cât și un număr considerabil de marocani și berberi. Limba spaniolă și araba sunt vorbite pe scară largă în comunitate.
Deși Ceuta nu face parte din Maroc, ea a fost sub stăpânire spaniolă de secole, fiind cucerită de Portugalia în 1415 și ulterior de Spania în 1580. În ciuda revendicărilor Marocului asupra orașului, Madridul consideră Ceuta și Melilla părți integrale ale Spaniei.
Recent, o modificare a legislației a complicat procesul de returnare a migranților interceptați pe mare, ceea ce a dus la creșterea numărului de persoane care încearcă să ajungă în Ceuta. Această situație a fost amplificată de vremea favorabilă și de activitatea rețelelor de trafic de persoane.
Pe 27 aprilie, cu ocazia sărbătorii naționale a Marocului, un număr semnificativ de migranți a reușit să treacă frontiera, provocând o suprasolicitare a autorităților spaniole. În trecut, Marocul a redus controalele la frontieră în anumite momente, ceea ce a dus la speculații privind o posibilă strategie diplomatică față de Spania.
Mulți dintre cei care încearcă să ajungă în Ceuta o fac în căutarea unor oportunități economice mai bune sau pentru a scăpa de dificultăți precum sărăcia și represiunea politică.
