Pe 23 august 1944, regele Mihai I a hotărât înlăturarea mareșalului Ion Antonescu, prim-ministrul României, în cadrul unui eveniment crucial în Al Doilea Război Mondial. Această acțiune, cunoscută sub numele de "Lovitura de stat de la 23 august", a marcat începutul unei noi etape în istoria țării, având un impact semnificativ asupra desfășurării conflictului.
În contextul în care trupele sovietice avansau în nordul Moldovei, regele Mihai a acceptat planul forțelor de opoziție de a-l destitui pe Antonescu, care s-a opus semnării unui armistițiu cu Aliații. Astfel, în dimineața zilei de 23 august, regele a ordonat arestarea mareșalului, iar România a întors armele împotriva Puterilor Axei, alăturându-se Aliaților.
Decizia de a înlătura regimul militar al lui Antonescu a fost esențială pentru recuperarea unor teritorii precum Transilvania de Nord, pierdute anterior. În urma acestor evenimente, România a declarat război Germaniei și Ungariei, iar armata română a început lupta alături de Aliați, contribuind la ofensiva împotriva trupelor germane.
Pe 12 septembrie 1944, România a semnat oficial armistițiul cu Aliații, încheind astfel formal ostilitățile. Această schimbare de alianță a fost percepută ca un act de curaj, iar 23 august a devenit un simbol al luptei împotriva regimului totalitar și a obținerii independenței naționale.
În perioada comunistă, 23 august a fost sărbătorită ca Zi Națională, reprezentând o victorie a ideologiei comuniste. După căderea regimului, evenimentele de la 23 august 1944 au fost reinterpretate, iar regele Mihai a oferit perspective noi asupra acelor momente istorice, subliniind importanța lor în conturarea identității naționale.
