Pe 14 iulie, este comemorat Sfântul Nicodim Aghioritul, o figură importantă în istoria monahismului ortodox. Acesta s-a născut în 1749 în orașul Naxos, din arhipelagul Ciclade. Încă din tinerețe, a fost dedicat studiului, fiind trimis la Smirna pentru a învăța de la dascălul Ierotei, unde a dobândit cunoștințe în limbi precum latina și franceza, precum și învățături din scrierile Sfinților Părinți.
După finalizarea studiilor în 1770, Nicodim s-a întors la Naxos și a devenit secretar al mitropolitului Antimos. La 26 de ani, după vizite în Muntele Athos, a intrat în monahism la Mănăstirea Dionisiu, primind numele de Nicodim.
La solicitarea episcopului Macarie al Corintului, a corectat și pregătit pentru tipar lucrarea „Filocalia”, publicată în 1782 la Veneția, care conține scrierile a 36 de autori patristici, acoperind o perioadă de unsprezece secole.
Dorința de a se dedica rugăciunii l-a determinat să părăsească Mănăstirea Dionisiu și să se retragă într-o chilie aproape de Haries. De asemenea, a încercat să se alăture obștii Cuviosului Paisie Velicikovski, dar o furtună i-a oprit călătoria. Astfel, s-a mutat într-o chilie din Capsala, unde a copiat numeroase manuscrise, apoi s-a retras pe o insulă pustie lângă Eubeea în 1782.
În această perioadă, a scris „Manualul sfaturilor bune”, o lucrare care ajută la eliberarea minții de plăcerile simțurilor prin rugăciune. Revenind în Muntele Athos, a tradus și editat operele complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog și a redactat un „Îndreptar de spovedanie” folosit în Biserica Greacă. De asemenea, a adaptat lucrări spirituale din Apus, inclusiv „Războiul nevăzut” și „Deprinderi duhovnicești”.
După doi ani de muncă, a finalizat traducerea unei antologii a Sfintelor Canoane, denumită „Pidalion”, publicată pentru prima dată în 1800 la Leipzig. Aceasta a fost tradusă în română în 1844 la Mănăstirea Neamț.
Sfântul Nicodim a corectat și lucrările Sfântului Grigorie Palama, dar manuscrisul a fost distrus în timpul unui război. A trecut la cele veșnice pe 14 iulie 1809, iar canonizarea sa a fost oficializată de patriarhul ecumenic Atenagora I pe 31 mai 1955.
În aceeași zi, sunt pomeniți și alți sfinți, precum Apostolul Achila, Mucenicul Just, Cuviosul Onisim, Mucenicul Petru cel Nou și altele.
