În perioada împăraților romani păgâni, creștinii au fost supuși unor persecții severe, mulți dintre ei fiind lăsați pradă fiarelor și păsărilor, fără a primi o înmormântare corespunzătoare. Existau însă și credincioși care, în secret, îngropau martirii în locuri ascunse, precum case sau grădini, pentru a le păstra memoria. Astfel, în regiunile Evgheniei, moaștele mai multor sfinți mucenici au rămas necunoscute timp îndelungat, până în secolul V, când arhiepiscopul Toma al Constantinopolului a adus la lumină aceste relicve.
Printre moaștele descoperite se numără și cele ale sfinților Andronic și Iunia, menționați de Apostolul Pavel în epistola sa către romani. Această revelație a avut loc printr-o arătare divină care a avut loc unui cleric, Nicolae Caligraful. Identitatea altor mucenici ale căror moaște au fost găsite rămâne cunoscută doar lui Dumnezeu. Împăratul bizantin Andronic al II-lea a construit o biserică dedicată sfinților Andronic și Iunia, marcând astfel importanța acestor relicve în istoria creștină.
Troparul Sfinților Mucenici din Evghenia recunoaște valorile și sacrificiile acestora: „Mucenicii Tai, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricaciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca având puterea Ta pe chinuitori au învins.”
În această zi se mai face pomenirea altor sfinți, inclusiv: Sfântul Cuvios Atanasie, Sfânta Antusa cu cei 12 slujitori, Sfântul Telesfor, episcopul Romei, Sfântul Mucenic Sinetos, Sfintii Cuviosi Talasie și Limneu, Sfântul Cuvios Varadat și Sfântul Vlasiu, episcopul Romei.
