Sfântul Sofronie s-a născut în jurul anului 550, în Damasc, actuala Siria. În 570, în timpul unei călătorii în Palestina pentru a se închina la Locurile Sfinte, el a intrat în Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare, situată aproape de Ierusalim, unde a devenit ucenic al monahului Ioan Moșhu.
Împreună cu învățătorul său, a vizitat diverse mănăstiri din Egipt, devenind un apărător al credinței ortodoxe într-o perioadă marcată de erezia monotelismului, care susținea că în Hristos există o singură lucrare.
După ce a suferit de o gravă afecțiune oculară, a fost vindecat de Sfinții Chir și Ioan. În 634, a fost ales patriarh al Ierusalimului, iar scrisoarea sa de intronizare sintetizează învățătura sa hristologică, abordând teme importante precum Sfânta Treime și natura divină a lui Hristos.
Printre contribuțiile sale notabile se numără scrierea Vieții Sfintei Maria Egipteanca și elaborarea Rânduielii Sfințirii Apei Celei Mari.
Troparul Sfântului Sofronie: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Sofronie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Azi se mai pomenește și de: Sfântul Alexie de la Goloseev, Sfânta Teodora, Împărăteasa Artei, Sfântul Cuvios Pion, preotul din Smirna, Sfântul Cuvios Gheorghe cel Nou, Sfinții Mucenici Trofim și Talu, și Aducerea moaștelor Sfântului Mucenic Epimah în Constantinopol.
