Sfântul Clement de Ancira a trăit în Galitia, în orașul de care își leagă numele, în perioada domniei împăratului Valerian (253-259). Născut într-o familie modestă, mama sa, Sofia, o credincioasă devotată, i-a insuflat valorile credinței creștine. După moartea tatălui său, Clement a rămas orfan, cu doar amintirile mamei sale și învățăturile divine ca sprijin.
La doar 12 ani, Clement a îmbrăcat haina monahală, dedicându-se rigorilor vieții călugărești. După opt ani de nevoințe, a fost ales episcop, continuând să îndure suferințe și persecuții din partea conducătorilor necredincioși, inclusiv a împăraților Diocletian și Maximian.
În timpul domniei lui Diocletian, el a suferit o moarte martirică, fiind ispitit cu bogății și daruri, dar a refuzat să se închine zeilor păgâni. Răspunsul său a fost unul plin de curaj, evidențiind valoarea darurilor cerești în contrast cu cele pământești. Astfel, a suportat chinuri inimaginabile până când și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
În aceeași zi, Biserica îi pomenește și pe:
- Sfântul Paulin de Nolla
- Sfântul Mucenic Agatanghel
- Sfintii Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic (680-681)
Acest sinod, convocat de Împăratul Constantin al IV-lea, a condamnat erezia monotelită, stabilind că în persoana lui Hristos există atât voința umană, cât și cea divină, clarificând astfel natura duală a Mântuitorului.
