Pe 6 august, creștinii ortodocși sărbătoresc Schimbarea la Față a Domnului, un eveniment important în calendarul religios. Această sărbătoare, cunoscută și sub denumirea populară de Probojenia, are rădăcini adânci în tradiția bisericească.
Primele reprezentări artistice ale acestui eveniment datează din secolul al VI-lea, fiind regăsite în mozaicurile din Biserica „Sfântul Apolinarie” din Ravenna și în Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Sinai.
Conform Scripturii, Iisus Hristos a urcat pe Muntele Tabor împreună cu ucenicii săi, Petru, Iacov și Ioan, unde a fost transformat. Fața Lui a strălucit asemenea soarelui, iar hainele au devenit albe ca lumina. Aici, Moise și Ilie au apărut și au discutat cu El. Această experiență a avut rolul de a întări credința apostolilor, pregătindu-i pentru suferințele ce urmau să vină.
Schimbarea la Față subliniază natura divină a lui Hristos, demonstrând că, prin natura umană pe care a asumat-o, a revelat divinitatea Sa. Sfinții Părinți explică faptul că Hristos nu și-a schimbat natura, ci le-a arătat ucenicilor adevărata Sa esență, deschizându-le ochii spirituali.
Trupul lui Hristos, pe Muntele Tabor, a fost luminat de slava divină, iar comentatorii biblici văd în acest eveniment o prefigurare a Învierii. Matei descrie chipul lui Hristos ca având strălucirea soarelui, în timp ce Luca menționează că hainele Sale erau albe ca zăpada, ceea ce indică faptul că cele două firi, umană și divină, coexistă în Hristos fără a se amesteca.
Cu ocazia acestei sărbători, Biserica oferă dezlegare la pește, aducând bucurie în rândul credincioșilor. Inițial, această sărbătoare marca aniversarea sfințirii unei biserici, construită în secolul al IV-lea de Sfânta Elena pe Muntele Tabor. De-a lungul timpului, praznicul a fost menționat în diverse calendare liturgice și scrieri ale secolului al VII-lea, devenind o sărbătoare importantă până la sfârșitul secolului al VIII-lea, când au fost compuse imnuri specifice.
Conform tradiției populare, agricultorii aduc la biserică primele roade ale recoltelor pentru binecuvântare, continuând astfel o practică veche de recunoaștere a darurilor divine.
