Pe 11 august, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Ierarh Nifon, o personalitate marcantă a spiritualității românești. Născut între 1434 și 1440 în Peloponez, Grecia, el a primit la botez numele Nicolae și a fost tuns în călugărie de renumitul pustnic Antonie, adoptând atunci numele Nifon.
În 1483, Nifon a fost numit mitropolit al Tesalonicului, iar în 1486 a devenit patriarh al Constantinopolului, un rol pe care l-a ocupat până în 1488, când a fost detronat de sultanul Baiazid al II-lea. După exil, s-a retras la Mănăstirea Sfântului Ioan Prodromul din Sozopolis, unde a înființat un schit și a rămas până în 1496. A fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice, dar a fost exilat din nou în 1498.
În perioada exilului, Sfântul Nifon l-a cunoscut pe domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești, care l-a adus în țară în 1504 pentru a reorganiza Biserica. După o serie de evenimente dificile la curtea domnească, Nifon s-a retras la Mănăstirea Vatoped și apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde a decedat pe 11 august 1508.
Moastele sale au fost aduse în 1517 în Țara Românească de către Neagoe Basarab, care a dorit să îndrepte greșelile din trecut. Neagoe a avut o viziune în care a observat cum trupul lui Radu Vodă a fost curățat prin puterea rugăciunilor lui Nifon. Aceasta a fost o dovadă a sfințeniei sale și a iertării divine. Moastele au fost așezate într-un sicriu de argint și au fost mutate la Mănăstirea Curtea de Argeș, iar mai târziu la Catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se află și în prezent.
Sfântul Nifon este recunoscut ca primul sfânt canonizat pe pământ românesc și este asociat cu Rugăciunea de Dezlegare, citită la slujbele de înmormântare. De asemenea, a fost un promotor al culturii religioase, contribuind la apariția trilogiei macariene: Liturghierul, Octoihul și Tetraevangheliarul.
Pe lângă Sfântul Nifon, pe 11 august se mai face pomenirea și altor sfinți, precum Sfântul Mare Mucenic Evplu, sfintirea Bisericii Eleusa și icoana nefăcută de mână a Domnului nostru Iisus Hristos.
