Sfântul Apostol Toma, originar din Galileea, este unul dintre cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Numele său, derivat din aramaica te'oma și tradus în greacă ca Didymos, înseamnă „geamăn”. În tradiția creștină siriană, el este adesea cunoscut ca Iuda Toma.
Conform tradiției, Toma a propovăduit Evanghelia în India, unde a suferit moarte de martir. Comunitățile creștine din Malabar susțin că descind din el, având convingerea că a fost martirizat în localitatea Calamina, lângă Madras. Aici, Toma a înființat biserici, a sfințit preoți și episcopi și a convertit două surori care erau căsătorite cu prinți indieni.
Prințul Smideu, soțul uneia dintre ele, a ordonat executarea sa, iar Toma a fost ucis cu o lance de cinci soldați. Moastele sale au fost aduse la Edessa în anul 165.
Apostolul Toma este adesea denumit „necredincios” datorită îndoielilor sale cu privire la învierea lui Hristos. El a afirmat că nu va crede fără dovezi palpabile, spunând: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
Însă, Toma nu se îndoia de învierea lui Hristos, ci de natura vizibilă a trupului Său după înviere. Sfântul Chiril subliniază că, prin cuvintele sale, Toma își exprimă neîncrederea că Hristos poate fi văzut după înviere.
Îndemnul lui Hristos către Toma, „Adu degetul tău aici și vezi mâinile Mele”, subliniază natura umană a lui Hristos, care nu a fost desființată, ci transfigurată prin înviere. Această revelație evidențiază existența celor două firi în Hristos.
În Evul Mediu, Toma a fost considerat patronul arhitecților, zidarilor și pietrarilor.
În ziua de 6 octombrie, se mai pomenește și de:
- Sfânta Mucenită Erotiida;
- Sfântul Mucenic Macarie din Chios.
