Sfântul Tihon de Zadonsk, născut în 1724 în Rusia, a fost un om de credință dedicat, cunoscut inițial sub numele de Timotei. După moartea tatălui său, familia a avut dificultăți financiare, iar mama sa, Domnica, a fost pe punctul de a-l da spre creștere unui vizitiu.
În 1754, Tihon a absolvit seminarul teologic și a devenit profesor de retorică, având o carieră didactică care a durat până în 1758, când a intrat în monahism și a primit numele de Tihon. Ulterior, a fost numit arhimandrit și egumen al Mănăstirii Jelticov, iar în 1763 a devenit episcop de Voronej și Eletk, unde a luptat împotriva ereziilor și a promovat educația religioasă.
În 1769, a ales să se retragă în solitudine la Mănăstirea Bogoroditk din Zadonsk, dedicându-se rugăciunii și vieții ascetice. Se spune că a fost văzut în stări de extaz, având un chip strălucitor. Sfântul Tihon a murit pe 13 august 1783 și a fost îngropat sub altarul mănăstirii sale.
Canonizarea sa a avut loc pe 25 mai 1861, când a fost recunoscut oficial ca sfânt de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.
Printre învățăturile sale, Tihon a subliniat importanța credinței sincere în Hristos, afirmând că „fără o credință adevărată și vie în El, nimeni nu se va mântui”. În viziunea sa, credința ar trebui să fie asemenea unui copil care se leagă de mama sa, căutând mereu protecție și ajutor divin.
În aceeași zi, se mai pomenește și de:
- Împărăteasa Irina, ctitora Mănăstirii Pantocrator;
- SF. Cuvios Dositei;
- SF. Cuvios Dorotei de Gaza;
- SF. Evdochia, împărăteasă;
- SF. Cuvios Serida, egumenul mănăstirii din Gaza;
- SF. Mucenic Coronat;
- Icoana Maicii Domnului cu șapte săgeți;
- Mutarea moaștelor Sf. Cuvios Maxim Mărturisitorul.
