Sfântul Ioan de la Prislop, originar din localitatea Silvașul de Sus, a trăit în prima parte a secolului al XVI-lea, dedicându-se rugăciunii într-o peșteră situată lângă Mănăstirea Prislop. Această peșteră, cunoscută sub denumirea de „chilia” sau „casa sfântului”, a fost săpată de el într-un mal stâncos al pârâului Silvut, unde a dus o viață de nevoință, înfruntând ispitele demonice.
Tragic, Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce lucra la o fereastră a chiliei sale, fiind confundat de un vânător cu un animal sălbatic. De-a lungul anilor, sfintele sale moaște au fost păstrate în peștera de la Prislop, devenind un loc de pelerinaj pentru credincioși. În prezent, locația exactă a moaștelor sale nu este cunoscută, dar se speculează că ar putea fi la Tismana, Bistrița Olteană, Curtea de Argeș sau Cozia, zone strâns legate de tradițiile transilvănene.
În 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ioan de la Prislop, recunoscându-i contribuția spirituală.
Troparul Sfântului Ioan de la Prislop evidențiază alegerea sa de a renunța la cele lumești și de a urma viața monahală, slăvindu-l pentru nevoințele sale. De asemenea, Condacul Sfântului Ioan subliniază devotamentul său față de Hristos și legătura sa cu pustnicia.
În data de 13 septembrie 335, Biserica Învierii lui Hristos din Ierusalim a fost sfințită de Constantin cel Mare, în prezența episcopilor care participau la Sinodul de la Tyr. Această ceremonie a marcat victoria creștinismului asupra paganismului, având loc în ziua în care fusese inaugurată anterior un templu dedicat lui Jupiter. Alegerea acestei date coincide cu celebrarea a 30 de ani de domnie a împăratului, care dorea să își exprime recunoștința față de Dumnezeu pentru victoriile sale.
Pe lângă sfințirea Bisericii Învierii, în această zi sunt pomeniți și alți sfinți, precum Sf. Mucenici Cronid, Leontie, Serapion și Corneliu, sutașul, printre altele.
