Sfântul Ilarion cel Nou s-a născut în jurul anului 773, din părinți drepți-credincioși. S-a călugărit la vârsta de 20 de ani, în Mănăstirea Xirochipiu, din Constantinopol. Ulterior, a plecat la Mănăstirea Dalmat, unde a ajuns stareț. A fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul și a urmat calea Sfântului Ilarion cel Mare, purtând cu cinste numele acestuia.
În anul 813, Ilarion l-a certat pe împăratul Leon Armeanul (813-820) pentru necinstea arătată icoanelor, fapt ce l-a supus la numeroase chinuri.
Leon Armeanul a fost ucis cu sabia de propriile lui gărzi, în locul din biserică unde a aruncat icoana Mântuitorului la pământ. După moartea sa, la conducerea imperiului a venit împăratul Mihai al II-lea Rangabe (820-829), care a eliberat pe toți cei care au suferit în temnițe din cauza luptei împotriva sfintelor icoane.
Când fiul lui Mihai, Teofil (829-842), a urcat pe scaunul imperial, Sfântul Ilarion cel Nou a fost exilat pe insula Afusiei, până când binecredincioasa împărăteasă Teodora (842-856) a venit la putere. Aceasta a reintrodus icoanele în Biserică și a permis convocarea unui sinod în martie 843, la Constantinopol. Hotărârile acestui sinod sunt citite în Biserică în prima duminică din postul Sfintelor Paști, numită de atunci Duminica Ortodoxie.
În cele din urmă, Sfântul Ilarion cel Nou s-a întors la Mănăstirea Dalmat și a trecut la cele veșnice la vârsta de 70 de ani.
Troparul Sfântului Ilarion cel Nou
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Pomenirea altor sfinți
Tot astăzi, Biserica face pomenirea:
- Sfântului Cuvios Visarion
- Sfântului Cuvios Atal, făcătorul de minuni
- Sfântului Mucenic Ghelasie
- Sfintei Mucenite Valeria
- Sfântului Cuvios Anuv
- Sfântului Cuvios Fotas
