Pe 29 iunie, Biserica ortodoxă sărbătorește Sfinții Apostoli Petru și Pavel, marcând o perioadă de post care începe de la Duminica Tuturor Sfinților până la această dată.
Roxana Maria Man, managerul Muzeului Etnografic „Anton Badea” din Reghin, explică importanța acestei zile. Sfântul Apostol Petru este recunoscut ca primul care a vestit învierea lui Iisus Hristos evreilor, numindu-l „Fiul lui Dumnezeu Celui Viu” și îndemnându-i la pocăință.
Pe de altă parte, Sfântul Pavel, cunoscut și ca Apostolul Neamurilor, a predicat Evanghelia păgânilor. Conversia sa a avut loc pe drumul Damascului, unde, întâlnindu-l pe Iisus, a devenit un fervent apărător al credinței creștine. A fost activ în multe regiuni, inclusiv Asia, Spania, Bretania și Italia, și a fost martirizat în anul 67, în aceeași zi în care Sf. Petru a fost răstignit. Se spune că Sf. Petru a cerut să fie răstignit cu capul în jos, considerându-se nevrednic să moară în același mod ca Iisus. De la Petru au rămas două Epistole, iar de la Pavel, paisprezece. Festivalul datează din secolul al II-lea, când au fost construite biserici pe locul martirajului acestora.
În tradiția populară, această sărbătoare are o semnificație importantă pentru agricultură, marcând mijlocul verii și începutul secerișului. După Sânpetru, se culeg merele de vară, iar oamenii desfășurau ritualuri pentru a proteja câmpurile, gospodăriile și animalele. Sf. Petru este considerat a avea puterea de a deschide porțile Raiului. De asemenea, se crede că în ziua de Sânpetru apar licuricii și cucul încetează să mai cântă.
