Un aspect îngrijorător a fost adus în discuție recent: ambasadele străine din România, inclusiv cele ale Franței, Belgiei și Luxemburgului, au început să facă lobby pentru finalizarea infrastructurii rutiere esențiale.
Într-un context politic complex, problema infrastructurii nu mai este doar una economică, ci a devenit critică pentru securitatea națională a României. Generalul-maior în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est al NATO, a subliniat că proiectele esențiale pentru mobilitatea militară spre poligonul NATO de la Cincu au fost blocate din cauza birocrației și managementului ineficient.
Cincu este un poligon de instruire militară vital, unde își desfășoară activitatea trupe aliate, inclusiv din Franța, Belgia și Luxemburg. Generalul Toma a declarat că ambasadele acestor țări au exercitat presiuni pentru a accelera lucrările de infrastructură din zonă.
Problema principală se referă la infrastructura de acces: drumuri secundare, poduri și rute de legătură, inclusiv proiectul de construcție a unui nou pod peste Olt, care a fost întârziat de peste patru ani. În acest timp, convoaiele militare au fost nevoite să utilizeze rute ocolitoare, ceea ce a generat dificultăți în transportul echipamentelor grele.
România își dorește o prezență NATO puternică și sprijin aliat, dar infrastructura defectuoasă afectează mobilitatea militară. În prezent, România dispune de aproximativ 1.400 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres, un progres, dar insuficient pentru o țară situată pe flancul estic al NATO.
De asemenea, pe calea ferată, viteza medie a trenurilor de călători este de aproximativ 42–43 km/h, iar în transportul feroviar de marfă, vitezele sunt și mai mici. Într-o situație de criză militară, infrastructura devine crucială nu doar pentru confortul călătorilor, ci pentru securitate națională.
Infrastructura trebuie să fie considerată o componentă vitală a apărării naționale. Drumurile, podurile și căile ferate sunt esențiale pentru mobilizarea rapidă a trupelor și echipamentelor. Fără o infrastructură adecvată, garanțiile de securitate cerute de România rămân doar promisiuni fără acoperire.
Problema infrastructurii de la Cincu este un simptom al unei probleme mai profunde: România nu își tratează infrastructura ca pe o prioritate de securitate națională.
