La aniversarea a două decenii de la aderarea României la Uniunea Europeană, Vasile Puşcaş, fost negociator-şef al României în negocierile de aderare, oferă o perspectivă critică asupra parcursului țării în cadrul comunității europene. Într-un interviu, Puşcaş subliniază că România a realizat pași modesti în integrarea europeană, fructificând doar 20%-30% din oportunitățile oferite prin statutul de membru.
Între 2003 și 2004, negocierile de aderare au fost amenințate de blocaje, inclusiv o propunere de „înghețare” a acestora în Parlamentul European, iar opoziția din partea Olandei și Finlandei a complicat procesul. Deși România a reușit să finalizeze negocierile, Puşcaş consideră că nu a avut o strategie clară de integrare post-aderare.
Un alt aspect important discutat de Puşcaş este intrarea în zona euro, pe care o vede ca un posibil proiect de țară, dar care ar necesita un deceniu de pregătire. De asemenea, el a menționat că întârzierea intrării în Schengen a generat costuri semnificative pentru economia românească.
În privința fondurilor europene, Puşcaş evidențiază că România a tratat acest subiect mai degrabă ca pe o chestiune de absorbție, în loc să le utilizeze ca instrumente pentru dezvoltare. Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) este perceput ca o povară, politicizat în interiorul României.
Pe fondul războiului din Ucraina, extinderea UE către Ucraina și Republica Moldova este văzută ca o oportunitate, însă Puşcaş atrage atenția asupra provocărilor legate de gestionarea acestui proces. Exodul românilor după aderare este considerat o pierdere majoră, generată de lipsa unei strategii coerente de dezvoltare și integrare.
În concluzie, Vasile Puşcaş subliniază că, deși România a aderat la UE, progresul în integrarea europeană a fost limitat, iar lipsa unei viziuni strategice a afectat dezvoltarea societății românești.
