Într-o dimineață răcoroasă de toamnă, atmosfera este impregnate de mirosul ploii, iar gândurile încep să curgă. Această vreme mă îndeamnă să reflectez asupra complexității emoțiilor umane și asupra legăturii noastre cu pământul. Ce ascunde pământul de sub noi? Câtă iubire și durere se află în adâncurile sale?
Dr. Richard Constantinescu, în lucrarea sa "Răni și renaștere", pune în discuție întrebări profunde despre natura suferinței și tăcerii care ne înconjoară. Această dimineață m-a făcut să simt cum pământul respiră, iar eu simt nevoia de a explora aceste dileme interioare.
Există suflete care caută echilibrul între visare și realitate. Cum putem măsura acest echilibru? Uneori, cântarul emoțional se poate strica, iar întrebările apar: Cum revenim pe calea cea bună? Ce alegem atunci când iubirea nu mai este suficientă?
Lectura devine un refugiu privilegiat, iar poveștile clasice de dragoste oferă perspective valoroase asupra experiențelor umane. Însă, cum facem față realității care ne înconjoară? Aceasta generează o dezbatere continuă în mintea noastră.
Scrisul este adesea văzut ca o formă de terapie, dar, în realitate, este o cale de a explora adâncurile emoțiilor. Recitind fraze care îmi ating sufletul, descopăr colțuri prăfuite ale trecutului, unde se află amintiri dureroase legate de familia mea. Absența tatălui meu a lăsat în urma sa o umbră persistentă în viața mea.
În ciuda acestor traume, cărțile au fost un colac de salvare, oferind o evadare din realitate. Iubirea necondiționată pentru lectură devine motorul care mă însoțește zi de zi.
În concluzie, fiecare zi fără citit este o zi pierdută. Aceasta este convingerea mea profundă.
Prof. Carla PĂDUREAN
