Pe 7 august 1911, a încetat din viață Gheorghe Cârțan, cunoscut ca Badea Cârțan, un țăran român din Cârțișoara, care s-a dedicat păstrării identității naționale prin educație.
Născut în 1849 într-o familie de oieri din zona Sibiului, Badea Cârțan a trăit într-o epocă dificilă pentru românii din Transilvania, parte a Imperiului Austro-Ungar. Într-un mediu în care limba și cultura română erau amenințate, el a decis să contribuie la răspândirea cărților românești, considerând educația esențială pentru conștiința națională.
Fără o educație formală, și-a dezvoltat abilitățile de citire și scriere pe cont propriu, ulterior transportând cărți peste munți. Timp de aproape 30 de ani, a traversat Munții Carpați, purtând în desagă sau în lăzi de lemn cărți pe care le oferea țăranilor, învățătorilor și preoților români.
Se estimează că a distribuit peste 200.000 de cărți, multe dintre ele fiind lucrări de istorie ce subliniau originea latină a românilor. Activitatea sa a stârnit atenția autorităților de atunci, dar nu l-a oprit să-și continue misiunea.
În călătoriile sale la București, a avut ocazia să întâlnească personalități importante ale culturii române, precum profesorul și istoricul Vasile Alexandrescu Urechia, care l-a susținut în inițiativele sale culturale.
Grație eforturilor sale, Badea Cârțan a devenit un simbol al luptei pentru cultură, educație și unitatea românilor. Povestea sa rămâne astăzi un exemplu despre cum cărțile pot păstra vie memoria și identitatea unui popor.
