Într-o zi însorită din februarie, am pornit în căutarea domnului Dumitru Suceava, cunoscut pentru moara sa ecologică din Ibănești. Deși localnicii păreau să nu fi auzit despre această moară, un tânăr mi-a indicat drumul: „La Mitică, morarul vreți?”
Moara, construită în jurul anului 1800, are o istorie bogată. Proprietarii inițiali au săpat un kilometru de șanț pentru a aduce apă dintr-un pârâu din apropiere, utilizând unelte rudimentare. Astăzi, nea’ Mitică, stră-nepotul fondatorilor, menține moara în funcțiune cu multă dăruire, nefiind deranjat de costuri. Măiestria meșterilor care au realizat pietrele de moară rămâne intactă, iar cu puțină grijă, acestea vor rezista mulți ani de acum înainte.
Curtea morii este plină de vizitatori care vin să admire și să fotografieze acest loc plin de istorie. În special copiii sunt fascinați de procesul de măcinare a porumbului și de vâltoarea unde se spală covoarele. Atmosfera este încărcată de mirosul de făină proaspătă, iar roata morii se învârte cu un zgomot plăcut.
În interior, nea’ Marin, un alt personaj de bază, se ocupă de detalii, arătându-mi cum funcționează morile. Fără a folosi detergenți, el spăla țoalele cu apă curată de munte, demonstrând o metodă ecologică și tradițională. De asemenea, nea’ Marin gestionează o livadă plină de pomi fructiferi, iar produsele obținute ajung la „Institutul de Limbi Străine” pe care l-a amenajat.
Viața lui este o combinație perfectă de tradiție și naturalețe, iar el își dorește ca moara să rămână funcțională și după plecarea sa. Are o fată studentă la Cluj și se întreabă dacă aceasta va dori să continue moștenirea.
În apropiere, un vecin a decis să valorifice pârâul, construind o păstrăvărie. Această inițiativă subliniază cum tradiția poate coexista cu inovația, creând oportunități de afaceri. Promit să revin cu mai multe detalii despre această poveste fascinantă.
