Pe 11 iulie 2025, am decis să îmi organizez spațiul personal, un demers pe care l-am tot amânat. Am început să golesc pivnița și să sortez cutiile pline de obiecte adunate de-a lungul anilor. Procesul a fost mai mult decât o simplă curățenie; a devenit o călătorie interioară.
Când am început să scot lucrurile la lumină, emoțiile uitate au început să iasă la suprafață. Fiecare obiect îmi aducea aminte de momente importante din viața mea, de regrete și bucurii. Această experiență mi-a oferit o oportunitate de a reflecta asupra trecutului și de a face ordine atât în spațiul fizic, cât și în cel emoțional.
Conceptul de „pivniță a sufletului” a devenit o metaforă pentru acele colțuri ascunse din viața noastră unde păstrăm amintiri și emoții, unele dureroase, altele pline de recunoștință. A face curățenie în aceste spații interioare este un act de sinceritate față de sine, o întâlnire cu părți ale noastre pe care le-am evitat.
De asemenea, mediul în care trăim reflectă adesea starea noastră mentală. Haosul poate amplifica anxietatea, în timp ce ordinea poate aduce claritate. Fiecare mic gest de organizare devine un simbol al controlului, o modalitate de a ne conecta cu prezentul.
Psihologul Carl Jung a subliniat importanța conștientizării părților întunecate ale sufletului. Curățenia poate fi văzută ca o formă de a face față acestui proces, oferindu-ne ocazia de a ne privi cu onestitate și de a descoperi resurse uitate.
În plus, ritualurile de trecere, așa cum le descria antropologul Arnold van Gennep, pot fi asociate cu acest demers de curățenie. Separarea de obiecte inutile poate fi percepută ca un proces de eliberare, urmat de o reorganizare ce aduce un nou început.
Astfel, ordinea nu este doar o chestiune estetică, ci și una emoțională. Oare ce am descoperi despre noi înșine dacă am privi mai atent lucrurile pe care le-am lăsat deoparte? Poate că liniștea interioară începe tocmai acolo unde ne permitem să ne întâlnim cu ceea ce am ascuns.
Cu sinceritate,
Ramona Crăciun
