„Adevărata libertate începe atunci când poți privi cu compasiune ceea ce a fost și să nu te mai identifici cu trecutul.” – Gabor Maté.
În fiecare zi, ne confruntăm cu experiențe diverse, dar modul în care le percepem variază semnificativ de la o persoană la alta. De exemplu, o conversație poate fi percepută ca o sursă de bucurie de către unii, în timp ce alții o trăiesc cu anxietate. Aceasta sugerează că nu vedem lumea așa cum este, ci prin prisma lentilelor pe care viața ni le oferă.
Buddha a afirmat că „cu mintea noastră creăm lumea”, dar este esențial de menționat că, înainte de a ne forma propria realitate, experiențele din copilărie ne influențează profund mintea. Aceasta ne oferă primele filtre prin care interpretăm viața.
Se spune că fiecare dintre noi primește, în copilărie, o pereche de ochelari nevăzuți. Cei care au avut parte de medii ostile pot vedea lumea ca fiind periculoasă, în timp ce alții pot percepe o atmosferă rece sau plină de invidie. De multe ori, acești ochelari rămân cu noi și ne influențează viziunea asupra realității ca adulți.
Metafora acestor ochelari invizibili reflectă schemele cognitive și emoționale formate în copilărie. De exemplu, un copil crescut în medii critice poate dezvolta o neîncredere față de sine, în timp ce un altul, care a beneficiat de iubire și sprijin, va avea o percepție mai clară și pozitivă asupra relațiilor.
Aceste „lentile” devin programe inconștiente, iar creierul caută confirmări pentru ceea ce știe deja. Astfel, cei care au învățat frica devin hipervigilenți la stimuli neutri, percepându-i ca amenințători.
Eliberarea de aceste programe începe cu observarea și recunoașterea existenței lor. Acceptarea că percepția noastră nu reflectă neapărat realitatea poate aduce un sentiment de ușurare. Apoi, prin compasiune față de sine, putem începe să ne întrebăm cum ar arăta lumea fără acești ochelari. Ajustarea perspectivei nu se face brusc, ci prin exercițiu și răbdare.
Înțelegerea acestor filtre este crucială, deoarece altfel riscăm să trăim vieți influențate de trecut. Mintea formată în copilărie ne va influența alegerile și reacțiile ca adulți. De exemplu, o persoană care a crescut într-un mediu conflictual poate percepe chiar și cele mai inofensive interacțiuni ca fiind amenințătoare.
Transformarea în psihoterapie apare adesea când cineva realizează că percepția sa este influențată de vechile traume. Această conștientizare nu șterge trecutul, dar schimbă modul în care alegem să ne trăim prezentul.
Întrebări pentru reflecție:
- Prin ce fel de ochelari privesc eu astăzi lumea?
- Ce aspecte din trecutul meu influențează percepția prezentului?
- Cum ar arăta viața mea dacă aș privi realitatea dintr-o nouă perspectivă?
- Pot să aleg să-mi schimb ochelarii și să caut unghiuri noi, mai optimiste?
Nu este necesar să abandonăm complet percepțiile din copilărie, ci mai degrabă să ne dăm seama că putem alege lentile mai clare. A privi lumea fără frică, prin compasiune, poate fi un act profund de libertate.
