Luna iulie marchează perioada secerișului, iar Muzeul Etnografic „Anton Badea” ne invită să descoperim tradiția Cununa Grâului, un obicei agrar care se practică la finalul recoltei. Roxana Man, managerul muzeului, subliniază importanța acestui ritual destinat să asigure rodnicia pământului.
Cununa, un obiect ceremonial realizat din spice, este purtată de secerători spre casa gospodarului după ce au terminat seceratul. Ritualul nu are un început specific, activitățile desfășurându-se conform tradiției până la formarea cununii. La amiază, se oferă rachiu clăcașilor, urmat de o masă, după care se face o pauză de odihnă.
Pe parcursul secerișului, fetele se ocupă de tăierea spicele, iar băieții leagă snopii, care sunt aranjați în clăi conform direcției soarelui. Vârful fiecărei clăi este decorat cu un snop vertical, numit „căciulă”, așezat cu spicele în jos.
Ritualul cununii cuprinde mai multe etape: organizarea secerătorilor, strângerea recoltei în comun și împletirea cununii, formarea alaiului și deplasarea spre casa gazdei, udarea cununii cu apă, masa tradițională și dansul.
Cununa este realizată din cele mai frumoase spice, luate din ultimul snop sau dintr-o bucată de holdă lăsată nesecerată, și este împletită în grupuri de trei sau patru femei, având o formă circulară sau diferite forme simbolice. După finalizare, cununa este adusă în mijlocul secerătorilor, care formează o horă în jurul ei.
Conform tradiției, cununa este purtată pe capul celei mai harnice fete nemăritate, selectate pe baza unor criterii de frumusețe și hărnicie. Alaiul, compus din tineri și bătrâni care au ajutat la recoltat, se îndreaptă spre sat cântând „Cântecul cununii”. La sosirea în sat, cununa este udată la toate porțile, simbolizând ritualuri străvechi de fertilitate.
Ajunși la casa gazdei, alaiul este întâmpinat cu apă și bunuri de mâncare. Gazda atârnă cununa la grindă, unde o păstrează până la semănat. Ritualul se încheie cu o masă oferită de gazdă și un petrecere plină de voie bună.
