Epoca fanariote în Țara Românească a început oficial pe 5 ianuarie 1716, odată cu numirea lui Nicolae Mavrocordat ca domn al principatului. Această perioadă, caracterizată prin controverse și dificultăți, a fost un moment de tranziție în evoluția structurilor moderne ale statului românesc.
În Moldova, perioada fanariotă a început în 1711, sub aceeași conducere a lui Mavrocordat, care a revenit pe tron după ce Dimitrie Cantemir a fost înfrânt de Imperiul Otoman.
După executarea lui Ștefan Cantacuzino de către turci, Mavrocordat a preluat conducerea Țării Românești, publicând o genealogie pentru a demonstra legături de rudenie cu vechile familii domnitoare românești, un demers menit să câștige legitimitate în fața populației.
Domnia sa a fost marcată de conflicte între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, Mavrocordat alegând să rămână fidel sultanului, chiar și în fața capturării de către trupele austriece la Sibiu.
După o scurtă absență, el a revenit pe tron în 1718 și a condus până în 1730, când a decedat, lăsând moștenirea tronului fiului său, Constantin Mavrocordat.
