Un nou medicament pentru slăbit, administrat sub formă de pastilă zilnică, a arătat rezultate promițătoare în studii clinice, oferind o alternativă convenabilă la injecțiile existente. Un studiu recent realizat de o companie farmaceutică americană a demonstrat că pacienții obezi pot pierde în greutate semnificativ în decurs de câteva săptămâni.
Compania, Eli Lilly, anticipează o cerere considerabilă pentru pastila orforglipron, odată ce aceasta va fi disponibilă pe piață. Aceștia vor solicita aprobarea de la autoritățile de reglementare internaționale după publicarea rezultatelor studiului.
Studiul a implicat 3.127 de adulți, fără diabet, dar cu probleme medicale legate de obezitate, pe parcursul a 72 de săptămâni. Rezultatele au arătat o pierdere medie în greutate de 12,3 kg pentru persoanele care au utilizat medicamentul. Aproximativ 60% dintre participanții care au primit doza maximă au pierdut peste 10% din greutatea corporală, iar 40% au avut o pierdere de peste 15%.
În plus, s-au observat îmbunătățiri ale nivelului de colesterol și o scădere a tensiunii arteriale, ceea ce reduce riscurile de boli cardiovasculare.
Orforglipronul acționează ca un agonist GLP-1, ceea ce înseamnă că ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge, încetinește digestia și reduce apetitul. Această formulă este similară cu tratamentele injectabile existente, dar oferă avantajul administrării orale, cu un cost potențial mai redus.
Printre efectele secundare cele mai frecvente se numără tulburările gastrointestinale, iar profilul de siguranță este comparabil cu alte medicamente din aceeași clasă.
Eli Lilly plănuiește să solicite aprobată la autorități până la sfârșitul anului 2025, cu o lansare globală estimată în funcție de avizele primite.
Cercetările recente sugerează că medicamentele GLP-1 ar putea avea aplicații și în tratarea altor afecțiuni, cum ar fi bolile hepatice, apneea de somn, artrita genunchiului, sindromul ovarului polichistic, precum și boli neurodegenerative precum Parkinson și Alzheimer. Totuși, specialiștii subliniază importanța monitorizării efectelor pe termen lung și a posibilelor riscuri asupra pancreasului și vezicii biliare.
