În ultima ediție a revistei de cultură universală, autorul Nicolae Mareș evocă figura lui Nicolae Iorga, subliniind impactul pe care l-a avut asupra generațiilor succesive, chiar și în fața interdicțiilor impuse de regimul comunist. Potrivit lui Mareș, două generații nu au reușit să acceseze vasta operă a lui Iorga, din cauza restricțiilor politice care i-au afectat moștenirea literară.
La împlinirea a 145 de ani de la nașterea lui Mihail Sadoveanu, scriitorul Mihai Caba îi dedică un eseu biografic, evidențiind contribuțiile semnificative ale acestuia la literatura română. Sadoveanu, cunoscut ca „Ceahlăul prozei românești”, a lăsat în urmă peste 100 de volume, cu evaluări critice din partea unor personalități precum Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu, care au pus în lumină complexitatea operei sale.
Eseul lui Caba include și un tablou cuprinzător al vieții lui Sadoveanu, integrând atât perspectivele biografilor, cât și reflecțiile autorului. De asemenea, Doina Drăguț oferă o selecție de poezii din volumul său recent, explorând teme profunde legate de condiția umană.
Christian W. Schenk, în articolul său despre Premiul Nobel pentru literatură, discută despre natura relativă a acestei distincții, evidențiind că, deși este asociată cu nemurirea în conștiința colectivă, premiul nu garantează recunoașterea pe termen lung. Schenk subliniază că mulți laureați, precum Hemingway și Faulkner, au avut parcursuri dificile după obținerea premiului, iar opera lui Herta Müller a fost adesea interpretată prin prisma contextului politic, mai degrabă decât pentru valoarea sa literară.
În final, Schenk concluzionează că, în ciuda gloriei temporare oferite de premiul Nobel, literatura în sine are o durată mult mai lungă. Această observație se leagă de o întrebare provocatoare: ce legătură există între mari scriitori precum Lucian Blaga și Virginia Woolf, toți evitați de această distincție?
În altă notă, Mihai Batog-Bujeniță abordează proza eminesciană, punând în evidență tendința de a marginaliza scrierile lui Eminescu în favoarea liricii sale. Batog-Bujeniță subliniază importanța de a aprecia întreaga operă a marelui poet, în ciuda prejudecăților critice care persistă.
Revista este completată cu ilustrații ale artistului Adrian Brănișteanu, iar diverse personalități din domeniul literaturii contribuie cu articole care aduc un plus de diversitate și profunzime.
