Sentimentul de singurătate și realitatea izolării sociale nu sunt echivalente, iar această distincție poate avea consecințe grave asupra sănătății, conform unui studiu recent. Cercetătorii de la Universitatea Cornell au evidențiat că nu numărul de relații sociale este cel mai important, ci modul în care acestea sunt percepute de individ.
Studiul publicat în JAMA Network Open a arătat că persoanele care se simt mai singure decât ar indica situația lor socială au un risc mai mare de probleme de sănătate. Coautorul studiului, Anthony Ong, a menționat că discuțiile despre singurătate ar trebui să se concentreze nu doar pe extinderea rețelelor sociale, ci și pe calitatea acestor conexiuni.
Izolarea socială și singurătatea au fost subiecte de studiu intens, având un impact negativ asupra sănătății mintale și fizice. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 16% din populație se confruntă cu sentimente de singurătate, care sunt percepute subiectiv, în contrast cu izolarea socială, ce se referă la contactul social limitat.
Analizând datele de la 7.845 de adulți din Anglia, cercetătorii au descoperit că discrepanța dintre izolarea socială și sentimentul de singurătate este asociată cu un risc crescut de boli și deces. Cei care se simțeau mai singuri decât ar fi indicat situația lor socială au prezentat un risc mai mare de mortalitate.
De asemenea, studiul a arătat că persoanele socializate, dar care nu se simt singure, au un risc redus de probleme de sănătate. În schimb, cei care sunt atât izolați social, cât și singuri, au un risc crescut de mortalitate.
Un alt studiu din Nature Communications Psychology a subliniat că indivizii cu „singurătate cronică” percep interacțiunile sociale viitoare ca fiind amenințătoare, ceea ce le poate determina retragerea. Acest cerc vicios este mai pronunțat în rândul celor care se confruntă cu un nivel ridicat de singurătate.
În ceea ce privește soluțiile, OMS a raportat că o cincime din vizitele la medicul de familie sunt generate de probleme legate de singurătate și izolare. Unele practici medicale au început să implementeze „prescrierea socială”, care implică activități comunitare menite să îmbunătățească bunăstarea pacienților.
Prescrierea socială vizează conectarea resurselor comunitare cu serviciile de sănătate, având ca scop îmbunătățirea sănătății publice și reducerea inegalităților. Regatul Unit a fost lider în integrarea acestei practici în politica națională de sănătate, cu milioane de persoane beneficiare anual.
