În contextul în care telefoanele inteligente și rețelele sociale au devenit omniprezente, părinții și educatorii se confruntă cu întrebări legate de efectele acestora asupra sănătății mintale a copiilor și adolescenților.
Dezbaterile din acest domeniu au evoluat de la simple dileme morale la discuții fundamentate în neuroștiință, subliniind impactul profund pe care noile tehnologii îl au asupra creierelor în dezvoltare. Specialistul în neuroștiințe, Dragoș Cîrneci, a menționat că problema nu derivă din existența smartphone-urilor, ci din modul în care acestea sunt utilizate, în special de tineri.
„Aplicațiile de social media activează constant sistemul dopaminergic al creierului, generând comportamente adictive”, afirmă Cîrneci. Aceasta sugerează că interacțiunea cu aceste dispozitive nu este una benignă.
Numeroase studii au căutat să stabilească o corelație între timp petrecut pe telefon și probleme precum anxietatea, depresia sau dificultățile de concentrare. Totuși, Cîrneci subliniază că multe dintre aceste cercetări nu pot demonstra o relație cauzală directă.
Un studiu longitudinal a observat modificări minore ale creierului, dar nu a ajuns la concluzii alarmante. Cu toate acestea, riscurile rămân, în special în contextul aplicațiilor care promovează conținut rapid, cum ar fi TikTok. Aceste platforme sunt considerate mai agresive pentru creier, antrenând atenția involuntară și diminuând capacitatea de concentrare pe termen lung.
Dragoș Cîrneci a subliniat că nu toți copiii sunt afectați în mod egal de tehnologie. Cei cu vulnerabilități emoționale, precum anxietatea sau ADHD, sunt mai predispuși la efectele negative. Tehnologia poate accentua problemele existente, mai ales în rândul fetelor, unde se observă un impact asupra imaginii corporale, și în cazul băieților, unde se pot intensifica comportamentele impulsive.
În timp ce unele țări au restrictii asupra utilizării telefoanelor în școli, Cîrneci sugerează că interdicțiile pot avea efecte adverse, devenind atractive pentru adolescenți. O abordare mai eficientă ar putea implica utilizarea telefoanelor simple, limitarea timpului de acces la tehnologie și implicarea activă a părinților în monitorizarea activităților online ale copiilor.
Concluzionând, Cîrneci subliniază importanța educației și a comunicării între părinți și copii, afirmând că protecția nu derivă din interdicții, ci din cunoștința activităților copiilor în mediul digital. Efectele tehnologiei trebuie înțelese și gestionate, având în vedere că trăim simultan în două lumi: fizică și digitală.
