Creierul uman suferă transformări semnificative în perioada prenatală și în primele săptămâni de viață, dar studiul acestor modificări a reprezentat un provocare continuă. O cercetare recentă a evidențiat că diferențele de dezvoltare între creierul fetelor și cel al băieților apar mult mai devreme decât se anticipase anterior, încă din timpul sarcinii.
Un grup de cercetători de la Universitatea Cambridge a reușit să examineze evoluția creierului de la mijlocul sarcinii până în prima lună de viață, folosind imagini obținute atât prenatal, cât și postnatal. Studiul a scos la iveală că diferențele legate de sex în ceea ce privește creșterea creierului devin vizibile în a doua parte a sarcinii.
În trecut, cercetătorii au încercat să determine momentul apariției acestor diferențe, dar multe studii s-au concentrat fie pe perioada intrauterină, fie pe nou-născuți, lăsând neexplorată tranziția dintre cele două etape. Fără o observație continuă, nu a fost clar dacă variațiile apar după naștere sau mai devreme, continuând să se manifeste ulterior.
Echipa de la Centrul pentru Cercetarea Autismului a analizat aproape 800 de scanări din cadrul Proiectului Developing Human Connectome, o bază de date extinsă dedicată imagisticii perinatale. Această dimensiune a eșantionului este crucială în studiile de dezvoltare timpurie, unde variațiile individuale pot fi semnificative, iar diferențele între grupuri, subtile.
Rezultatele studiului, publicate în revista Scientific Reports, sugerează că există diferențe în creșterea creierului uman în funcție de sex, cu un volum mai mare de creștere observat la creierul masculin pe parcursul acestor etape timpurii.
Cercetarea a adus la lumină și detalii suplimentare despre cum se dezvoltă diferitele regiuni ale creierului. Spre exemplu, substanța albă, esențială pentru conectarea regiunilor cerebrale, joacă un rol major în creșterea creierului în mijlocul sarcinii. În contrast, substanța cenușie, care este implicată în procesele cognitive, devine predominantă în ultimele etape ale sarcinii și după naștere.
De asemenea, structurile subcorticale, cum ar fi amigdala și talamusul, ating rate maxime de creștere mai devreme decât cele corticale. Acest lucru indică faptul că sistemele cerebrale care susțin funcții de bază se dezvoltă mai devreme comparativ cu cele legate de procese cognitive complexe.
Autorii studiului subliniază importanța înțelegerii acestor traiectorii de creștere cerebrală timpurie, având în vedere că diferențele existente din aceste stadii incipiente pot influența evoluții ulterioare, inclusiv riscurile asociate cu afecțiuni psihiatrice și de neurodezvoltare, precum autismul.
