Cercetătorii au identificat un hormon cu potențialul de a normaliza nivelul glicemiei în cazul diabetului zaharat de tip 1, fără a necesita administrarea de insulină. Această descoperire promite să deschidă noi orizonturi în tratamentele pentru această afecțiune, reducând sau chiar eliminând necesitatea injecțiilor zilnice cu insulină.
Cu peste zece ani în urmă, s-a constatat că cetoacidoza diabetică (DKA), o complicație acută a diabetului de tip 1, poate fi tratată cu hormonul leptină chiar și în absența insulinei. O analiză recentă publicată pe 1 august în Journal of Clinical Investigation oferă detalii despre modul în care leptina influențează activitatea creierului și potențialul său în viitoarele terapii.
Leptina, un hormon produs de celulele adipoase, joacă un rol crucial în reglarea apetitului și a greutății corporale. Aceasta este transportată prin sânge către creier, în special în zona hipotalamusului, care controlează obiceiurile alimentare. Când nivelurile de leptină sunt scăzute, creierul activează mecanisme pentru a mobiliza surse de energie, inclusiv glucoza.
Dr. Michael Schwartz, de la Universitatea Washington, a condus o echipă care a investigat efectele leptinei asupra șobolanilor cu diabet zaharat de tip 1. După administrarea hormonului, echipa a observat o normalizare a nivelurilor de glucoză și cetone în sângele animalelor, chiar și în absența unei cantități suficiente de insulină.
Aceste rezultate inițiale, surprinzătoare pentru comunitatea științifică, sugerează că, în lipsa insulinei, creierul poate menține un nivel normal al glicemiei. Acum, cercetătorii își propun să obțină aprobarea autorităților pentru a începe teste clinice care să verifice eficiența leptinei în tratarea diabetului de tip 1 la oameni.
Dr. Irl Hirsch, coautor al studiului, a subliniat că o descoperire pozitivă ar putea transforma radical abordarea tratamentului pentru diabetul de tip 1, oferind pacienților o alternativă la injecțiile zilnice cu insulină. Aceasta ar putea reduce semnificativ povara gestionării diabetului pentru pacienți și familiile lor.
În concluzie, această cercetare sugerează că rolul creierului în gestionarea diabetului de tip 1 este mai complex decât se credea anterior, deschizând noi căi pentru tratamente inovatoare.
