În prezent, liderii României par să manifeste un egoism accentuat, promițând public că sunt dispuși să colaboreze fără pretenții. Totuși, în culise, acțiunile lor sugerează că prioritățile lor sunt mai degrabă personale decât în interesul comun. Președintele țării își dă seama de dificultățile cu care se confruntă, în timp ce unele figuri politice sugerează impunerea unei taxe de solidaritate asupra cetățenilor, în timp ce propriii lor apropiați beneficiază de poziții privilegiate.
Economistul american Arthur Laffer a atras atenția asupra incongruențelor economice actuale, subliniind că nu ar trebui să recompensăm inactivitatea și să penalizăm munca. Întrebări pertinente din partea sectorului privat încep să răsune: cum se poate vorbi despre solidaritate când unii contribuie activ, iar alții consumă fără să producă?
Exemplele de ineficiență guvernamentală sunt tot mai frecvente. De la salariile nesatisfăcătoare ale minerilor din Praid, comparativ cu numărul mare de angajați de la Salrom, până la avansurile nejustificate în carierele unor funcționari publici, realitatea economică este alarmantă. De asemenea, datoria externă a României a ajuns la 209 miliarde euro, iar noile măsuri de austeritate propuse de guvern par să afecteze și mai mult sectorul public, inclusiv educația, unde numărul de angajați a crescut semnificativ, în ciuda scăderii constante a elevilor.
Sindicatele din învățământ au început să se mobilizeze, cerând explicații pentru această discrepanță. În același timp, autoritățile locale se confruntă cu un exod al funcționarilor, chiar și în condițiile în care se investește masiv în digitalizare și modernizare.
Politicienii, în ciuda diplomelor și a cunoștințelor teoretice, par să nu reușească să aplice ceea ce au învățat, îmbogățindu-se în detrimentul cetățenilor. Problemele financiare ale primăriilor devin tot mai evidente, iar creșterea impozitelor este inevitabilă. În acest context, Constituția română ar trebui să fie un ghid pentru îndatoririle politicienilor, însă puțini par să o respecte cu adevărat. De la obligația de a acționa în serviciul poporului, la asigurarea unui nivel de trai decent, responsabilitățile sunt clare, dar implementarea lor rămâne o provocare majoră.
