Recent, s-a observat o tendință în rândul unor jurnaliști de a promova o atitudine antifranceză, care se aliniază cu o propagandă anti-UE și antioccidentală. Deși este firesc să existe opinii diverse, acestea ar trebui să fie fundamentate pe argumente solide. În acest context, este important să discutăm despre provocările cu care se confruntă societatea românească, cum ar fi deficitul bugetar și polarizarea politică.
În Europa, evenimentele recente, cum ar fi războiul din Ucraina și crizele din Orientul Mijlociu, au generat un val de populism și naționalism. Această tendință este vizibilă în mai multe țări, inclusiv Ungaria, unde premierul Viktor Orban a adus în discuție pierderile teritoriale istorice ale țării.
În România, unele voci critice au început să atace cultura și istoria Franței, în special în contextul actualei administrații franceze. Este esențial să ne amintim de legăturile profunde dintre cele două națiuni, care au fost consolidate de-a lungul istoriei. Franța a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea intelectuală și culturală a României, iar influența sa este vizibilă în multe domenii, de la literatură la artă.
Mă amintesc cum, în timpul anilor de școală, am fost introdus în opera lui Charles Baudelaire, un simbol al modernității poetice europene. Această experiență m-a determinat să apreciez și să înțeleg mai bine cultura franceză, care este parte integrantă din identitatea noastră. Criticile aduse președintelui Macron sunt parte din peisajul politic contemporan și nu ar trebui să afecteze aprecierea noastră pentru patrimoniul cultural comun.
Este crucial să păstrăm un dialog deschis și constructiv între România și Franța, având în vedere contribuțiile semnificative ale acestei din urmă la formarea identității românești. Într-o lume din ce în ce mai polarizată, solidaritatea și respectul reciproc sunt mai importante ca niciodată.
