Conform datelor furnizate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Maramureș, la finalul primei jumătăți a anului 2026, un număr de 695 de copii erau separați de părinți, beneficiind de măsuri de protecție personalizate.
Majoritatea acestor copii se aflau în soluții de tip familial. Astfel, 304 copii erau îngrijiți de asistenți maternali autorizați, 237 de copii erau în grija rudelor, iar 21 de copii locuiau în alte familii sau cu alte persoane. De asemenea, 121 de copii primeau servicii rezidențiale de la DGASPC Maramureș, iar 12 copii erau în îngrijire la organizații private autorizate.
Cauzele separării sunt variate, iar datele arată că 292 de cazuri au fost atribuite abuzului și neglijării. Alte motive includ dizabilitatea părinților (77 de cazuri), dispariția părinților (46 de cazuri), sărăcia (44 de cazuri), decesul părinților (17 cazuri), decăderea din drepturi (4 cazuri), dizabilitatea copilului (2 cazuri) și alte cauze diverse (213 cazuri).
Reprezentanții DGASPC subliniază importanța intervenției specializate pentru a asigura siguranța și stabilitatea copiilor. Fiecare caz este evaluat cu atenție, având în vedere nevoile individuale ale copilului, iar măsurile de protecție sunt adaptate la specificul fiecărei situații.
În funcție de circumstanțe, sunt luate măsuri de sprijin și evaluare, precum și menținerea legăturilor cu familia, dacă acestea sunt benefice. Atunci când reintegrarea în familia naturală nu este fezabilă, se caută alternative de îngrijire care să asigure un mediu stabil și sigur pentru copil. Prevenția separării copilului de familie este o prioritate, implicând colaborarea cu autoritățile și organizațiile relevante.
Durata medie a separării variază în funcție de tipul de îngrijire: 65 de luni pentru copiii aflați la rude, 71 de luni pentru cei care locuiesc în alte familii, 60 de luni pentru asistații maternali ai DGASPC, 46,37 luni pentru cei din servicii rezidențiale DGASPC și 61,50 luni pentru cei din organizații private.
