În peisajul cultural românesc, întâlnim oameni care se dedică cu adevărat valorilor intelectuale, urmând exemplul marilor cărturari. Printre ei s-a numărat și Blaga Mihoc, un distins istoric care a trecut în neființă recent. Contribuțiile sale la istoriografia maramureșeană rămân de necontestat.
Prof. univ. dr. Blaga Mihoc (1943-2026) s-a născut în satul Talpe din județul Bihor, unde a urmat cursurile Facultății de Istorie și Filologie din Cluj-Napoca, obținând și titlul de doctor în istorie. A început cariera în învățământ și a ocupat funcții importante ca muzeograf în diverse muzee, inclusiv la Muzeul Județean din Baia Mare.
Ca profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Oradea, Mihoc a influențat numeroase generații de studenți, recuperând documente esențiale din istoria României, în special referitoare la persecuțiile clerului greco-catolic în perioada comunistă. Lucrările sale au adus în prim-plan istoria Transilvaniei și au fost apreciate pentru rigurozitatea științifică.
A activat timp de zece ani la Muzeul Județean Maramureș, unde a promovat patrimoniul istoric și a organizat muzee memoriale dedicate figurilor emblematice ale istoriei locale. Mihoc a contribuit la documentarea istoriei unioniste a maramureșenilor, având un rol semnificativ în reconstituirea casei memoriale a lui Vasile Lucaciu și a lui George Pop de Băsești.
Cu o carieră de peste cinci decenii în cercetarea arhivelor, Mihoc a fost un adevărat îndrumător al adevărului istoric. A lăsat o moștenire durabilă, fiind recunoscut ca un spirit generos și dedicat cunoașterii. Blaga Mihoc va fi amintit ca un cărturar de excepție, un om al valorilor și al prieteniei, care a adunat în jurul său oameni de cultură din întreaga regiune.
Astăzi, memoria sa continuă să trăiască prin lucrările sale, iar Maramureșul îi poartă recunoștința. În locurile în care a activat, lumânările aprinse simbolizează aprecierea comunității pentru contribuțiile sale la istoria și cultura românească.
