Mă cuprinde o bucurie profundă atunci când observ că în jurul meu apar cărți destinate să dăinuie, iar autorii lor reconstituie memoria, apropiindu-ne de o lume acoperită de ceața vremurilor. Mă număr printre cei care au fost atenți la clopotul istoriei și am așezat în icoana timpului meu pe cei care au scos la iveală diamantele uitării. Pe primul loc și constant am situat Maramureșul cu istoria sa, pentru a cunoaște șirul de neamuri și demnitarii care au ilustrat întemeieri de referință.
Așa fac reverențe unor autori care mi-au lămurit destinele din devenirea Maramureșului. Printre aceștia se află profesorul Ioan Ardeleanu-Pruncu, din Marmația, care ne-a dăruit în ultimii ani câteva cărți admirabile, lăsând urme adânci pe carâmbul vremii. Dacă voi aminti volumul „Maramureșul, ziare și ziariști de la începuturi până în 1945” (620 pag., Editura Valea Verde, Sighetul Marmației), distins cu Premiul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, sau „Tit Bud – Scrieri istorice” (560 pag., Editura Valea Verde), pot spune că sunt lucrări convingătoare.
Recenta apariție semnată de I. A. Pruncu reprezintă o reconstituire impresionantă. Este vorba despre volumul „Victor Mihalyi de Apșa și lumea în care a trăit”, cu 750 de pagini, apărut la aceeași prestigioasă editură, condusă de scriitorul Ion Mariș. Personalitatea celui evocat a marcat epoca. Victor Mihalyi s-a născut în anul 1841, la Ieud, și face parte din șirul de nobili-cărturari care au luminat Ținutul Voievodal prin cultură și credință. A urmat studii temeinice, începând cu Școala Călugărilor Piariști din Sighet și ajungând cu doctoratul la Roma, stăpânind bine limbile română, maghiară, germană, italiană și latină, și destul de bine slavona și greaca.
Autorul a urmărit parcursul lui Victor Mihalyi de-a lungul întregii sale existențe. El enumeră locurile în care a studiat și începutul carierei la Episcopia din Gherla. A fost Mitropolit greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, Episcop de Lugoj și apoi Mitropolit de Blaj. În revista „Tribuna”, din iunie 1895, se scria despre mitropolit: „Bărbat cu adâncă erudiție, un caracter integru, independent, iubitor al muncii și al cinstei, Preasfinția Sa Dr. Victor Mihalyi este o garanție că în viața națională românească intră pe terenul luptei pentru biserică și școală, un muncitor care și până aici cu credință a servit.” Titluri lămuritoare pentru această cercetare de excepție.
Aflăm despre serbările Mileniului maghiar din anul 1896, când Ungaria a dorit să arate Europei vechimea poporului maghiar pe aceste meleaguri. Ceea ce era complet fals. Mitropolitul Victor a urmat calea iubirii de neam și de limba română. Monumentala monografie conține multe relatări despre acest episod. Alte capitole abordează teme precum 200 de ani de la Sfânta Unire cu Roma, episcopul Mihai Pavel, jubileul ASTREI, Congresul Euharistic de la Viena, războiul cel Mare și românii, Victor Mihalyi și Iuliu Maniu.
În ultimul capitol al acestei lucrări excepționale, autorul scrie despre cum mitropolitul a păstrat legătura cu Maramureșul natal. Acesta venea periodic să-și viziteze frații, mai ales toamna, având o corespondență bogată cu neamurile și prietenii. A trecut în neființă într-o zi neguroasă de ianuarie 1918, în sihăstria vechiului castel al arhiereilor blăjeni. Mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa a fost căpetenia bisericii românești unite din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș, cum nota presa vremii. A apărat credința greco-catolică și sufletul românesc în împrejurări potrivnice.
Într-un cuvânt de întâmpinare, P.S. Vasile Bizău, Episcop greco-catolic de Maramureș, scrie: „Îmi îndrept admirativ privirea recunoscătoare, mai întâi asupra autorului acestei cărți, domnul Ioan Ardeleanu-Pruncu, pentru devotamentul său cald și blând, benefic și rodnic asemenea razelor de toamnă, în dorința de a face cunoscute personalități ale acestor ținuturi maramureșene, de unde ne tragem plămada culturală și spirituală.”
Un text consistent, în loc de prefață, este scris de prof. univ. dr. Blaga Mihoc, care remarcă: „Eroul cărții publicate acum, cu titlul de pe copertă, a ocupat demnitățile de episcop greco-catolic de Lugoj și de mitropolit al Provinciei bisericești greco-catolice din Transilvania, cu sediul la Blaj, vreme de 44 de ani, într-o țară, Ungaria dualistă, ostilă enoriașilor acestuia și în general românilor transilvăneni, supuși unor puternice presiuni de deznaționalizare.”
Oricine poate constata, parcugând paginile acestei cărți, că scrierea ei a necesitat o muncă îndelungată, o putere de selecție și de coroborare a informațiilor de invidiat. Punând pe tapet un volum imens de informații, editate și inedite, autorul reușește să ofere publicului un grandios laudatio personajului de care se ocupă și, prin felul de tratare a evenimentelor, un encomion al familiilor nobile din Maramureș. Este o carte admirabilă, monumentală, care ne redă personalitatea unui ierarh ce a marcat epoca. Cunoscându-l pe autor de peste o jumătate de veac, îi mulțumesc pentru acest tom de excepție, care este o cunună de lauri pe fruntea Maramureșului.
