Leo Butnaru, poet și prozator din Chișinău, este recunoscut pentru contribuțiile sale literare și pentru analiza profundă a istoriei Basarabiei. Prieten al culturii, el reușește să aducă în discuție aspecte esențiale ale politicii din România și Basarabia, având o abordare directă și umoristică.
Butnaru își exprimă convingerea că libertatea politică este strâns legată de actul creativ, având o viziune critică asupra elitei politice. El observă că multe dintre acestea sunt mai preocupate de avantajele personale decât de binele comun, descriind un peisaj în care legile sunt create de cei care nu se implică real în viața societății.
În căutarea unei „Românii normale”, Butnaru evidențiază viața cotidiană a cetățenilor obișnuiți, care, în ciuda dificultăților, continuă să lupte pentru bunăstarea lor. El punctează că tăcerea majorității este adesea mai tragică decât vocile celor care pretind a fi salvatori.
Politica, în viziunea sa, nu este o artă, ci mai degrabă o armă folosită de cei care manipulează adevărul. Ceea ce vedem astăzi este o distorsionare a realității, iar răspunsurile politicienilor pot părea adesea lipsite de substanță. Butnaru subliniază că adevărul politic este adesea ascuns sub măști.
De asemenea, el observă că, în ciuda promisiunilor politicienilor, viața publică rămâne adesea stagnantă. Aceasta este o realitate cu care se confruntă românii zilnic, iar Butnaru îndeamnă la o implicare mai activă din partea cetățenilor.
În concluzie, Butnaru invită la o reflecție profundă asupra rolului individului în societate și la nevoia de a nu ne izola în gânduri. El reînvie conceptul de „literatură la minut”, oferind o lentilă unică prin care putem înțelege complexitatea politicii contemporane.
