Recent, am avut ocazia să parcurg drumul intercomunal Botiza-Groșii Țibleșului, care se află într-o stare tot mai proastă. Deși beneficiază de finanțare prin programul Saligny pentru reabilitare în zona Botizii, lucrările nu au început încă, lăsând soarta acestui drum în incertitudine.
Există o promisiune din partea autorităților județene de a prelua drumul și de a-l întreține, inclusiv pe timpul iernii. Totuși, la urcare, drumul este deteriorat în zonele unde se află podețele, iar 2-3 alunecări de teren amenință stabilitatea acestuia. În plus, tăietorii de lemne contribuie la degradarea sa. Spre vârf, există trei porțiuni afectate sever, care necesită lucrări substanțiale pentru a preveni alunecarea în vale și a menține drumul practicabil.
O surpriză plăcută apare însă în apropierea capelei de pe culme, unde un vechi depozit de lemne a fost transformat într-un drum forestier de calitate superioară. Acest nou drum se dovedește a fi mai bine întreținut decât drumul asfaltat. La coborârea spre Groși, întâlnim din nou probleme, inclusiv ape care se scurg cu aluviuni pe marginea drumului, fără un sistem de canalizare adecvat.
De discutat este și faptul că, în timpul construirii acestui drum interjudețean, care reprezintă singura legătură dintre Țara Lăpușului și Valea Izei, montaniardul Ionică Pop a menționat că va fi primul și ultimul drum forestier asfaltat din România. Această afirmație se dovedește a fi parțial adevărată, din punct de vedere legal, el fiind clasificat parțial ca drum forestier și de exploatare.
Acum, noul drum forestier care pare să conducă spre Hudin este mult mai bine amenajat. Această situație nu este singulară în Maramureș; cu aproximativ doi ani în urmă, drumul forestier din Șibila, de la Strâmbu Băiuț, a fost modernizat, având o calitate de două ori mai bună decât drumul județean dintre Cavnic și Băiuț, iar este posibil ca situația să fi rămas similară și acum.
