În ultima vreme, s-a discutat tot mai mult despre locurile uitate din Maramureș, lăsate în umbră de timp și de neglijența autorităților și a turiștilor. Aceste locuri, bogate în istorie, așteaptă să fie redescoperite și apreciate.
În apropierea Băii Mari, se află clădirea cunoscută sub numele de „sediul REMIN”, construită între 1934 și 1940. Aceasta a servit inițial ca Școală de tehnicieni mineri și metalurgi și a avut diverse funcții până a devenit Centrala Minelor. Deși istoria minieră a zonei este remarcabilă, multe mine, precum cele din Dealul Crucii, Cavnic sau Băiuț, sunt acum uitate, la fel ca și iazurile de la Bozânta, care au devenit habitat pentru păsări sălbatice.
De asemenea, zonele post-minieră, cum ar fi aerajele din pădurile Nistru, Băița și Ferneziu, devin din ce în ce mai periculoase. Ruinele fostului Combinat chimic Phoenix, care a avut o istorie tumultoasă, rămân un alt simbol al uitării. Barajul de la Cătălina, care a distrus fauna acvatică, așteaptă o dezafectare care pare să întârzie.
Pe lângă aceste locuri, istoria Maramureșului este marcată și de familii influente, cum ar fi familia Teleki, care a avut un impact major asupra regiunii. Mormintele lor din Coltău sunt acum ignorate, la fel ca și Cetatea Chioarului, care, deși bine conservată, nu beneficiază de atenția cuvenită.
În Țara Codrului, tumulii de la Oarța-Bicaz, datând din epoca Bronzului Târziu, rămân o dovadă a continuității vieții în această zonă. De asemenea, în apropierea Sătmarului, se pot observa urmele vechilor crame de vin, iar casa în care a fost asasinat partizanul Vasile Blidaru este o amintire a unor vremuri dificile.
Puntea dintre Aspra și Românești, odată un drum vital pentru muncitori, este acum uitată, la fel ca și drumul de Dacie care lega Firiza de Baia Mare, care a dispărut din memorie. Cheile Babei, cu cuptoarele de var abandonate, prezintă o altă fațetă a trecutului, un loc care, deși uitat, are potențial turistic.
Maramureșul are multe locuri și momente de istorie care merită să fie aduse în atenția publicului. Este timpul să ne reamintim și să redescoperim bogăția culturală și istorică a acestui colț de țară.
