În căutarea celor mai ascunse comunități din județul Maramureș, am descoperit două sate minuscule, Stejera și Groape, unde viața decurge într-un ritm liniștit, departe de agitația urbană.
Stejera, atestat din 1733, avea 30 de case de lemn și 158 de locuitori conform unei cronici din secolul XX. Recensămintele recente din 2011 și 2021 au arătat o scădere a populației, de la 44 la 43 de locuitori. Accesul în sat este facilitat de un drum asfaltat, urmat de porțiuni de drum pietruit, care necesită îmbunătățiri. Edilul comunei, Ioan Mătieș, a menționat nemulțumiri legate de starea drumurilor și de accesul către cimitirul satului, blocat de un proprietar local.
Atmosfera în Stejera este una pitorească, dar tensionată; un localnic a menționat că orice mișcare suspectă în pădure atrage atenția autorităților. De asemenea, satul are un monument istoric, o bisericuță de lemn, care aduce un omagiu trecutului său.
Pe de altă parte, Groape, parte a orașului Târgu Lăpuș și atestat din 1638, are o populație de 68 de locuitori și 16 case. Acesta beneficiază de un acces mai complicat, dar pittoresc, prin serpentine care oferă vederi asupra defileului Lăpușului. Deși școala din sat a fost închisă, comunitatea are potențial turistic, iar primarul Vlad Herman a anunțat planuri de asfaltare a drumului care va îmbunătăți accesibilitatea.
Ambele sate, Stejera și Groape, exemplifică viața rurală din Maramureș, având acces la facilități moderne precum electricitate și internet, ceea ce le conectează la civilizație, în ciuda izolării lor geografice.
