În Maramureș, situația privind stațiile de epurare a apelor uzate ridică semne de întrebare, mai ales în contextul proximității acestora față de sursele de apă potabilă. De exemplu, râul Iza, care străbate regiunea, are stații de epurare a canalizărilor în amonte de prizele de apă pentru localitățile Rozavlea, Bârsana și Oncești.
Recent, comuna Poienile de sub Munte a început construcția unei stații de tratare a apelor uzate ce vor deversa în râul Ruscova, afectând comunitățile din aval, inclusiv Repedea și Ruscova, care au împreună aproximativ 10.000 de locuitori. La Șieu, o stație de tratare a apei din Botiza a fost nefuncțională timp de 10 ani, iar în apropiere se află o altă stație de epurare.
În Budești, o nouă stație de epurare este finalizată, dar comuna Călinești, situată în aval, se confruntă cu lipsa de apă potabilă și caută să procure teren pentru a extrage apă din pânza freatică a Cosăului, în amonte de stația de epurare.
În acest context, acumularea Runcu, care ar putea alimenta comunitățile menționate, rămâne neutilizată, în ciuda planurilor anterioare ale autorităților locale de a crea un bazin de apă în Munții Rodnei. Un raport recent al Renew Europe subliniază că România are un grad de potabilitate a apei de doar 68%, comparativ cu țări precum Germania, Italia și Austria, care au valori între 96-98%. Această situație alarmantă se alătură altor probleme legate de gestionarea apei, cu Gibraltarul raportându-se la un deficit similar.
