La 36 de ani de la evenimentele tragice din decembrie 1989, orașul Baia Mare a fost martor la o ceremonie dedicată eroilor căzuți în Revoluție. De fiecare dată, pe 22 decembrie, familiile acestora retrăiesc durerea pierderilor suferite, în contrast cu agitația sărbătorilor de iarnă.
În ciuda solemnității momentului, mulți participanți la comemorare par să nu mai înțeleagă semnificația reală a evenimentului. Numele eroilor locali sunt adesea uitate, iar familiile acestora asistă la ceremonie în tăcere, fără a primi sprijin sau recunoaștere din partea autorităților. De exemplu, la evenimentul din acest an, prefectul Florian Sălăjeanu a citit un mesaj din partea premierului, dar atenția a fost îndreptată în altă direcție.
Vicepreședintele Consiliului Județean, Vlad Emanuel Duruș, a încercat să se adreseze familiilor eroilor, însă, din păcate, nu a reușit să le ofere și un semn de compasiune. Primarul Doru Dăncuș și președintele Asociației „22 Decembrie”, Adiel Florian, au luat cuvântul, dar familiile au rămas în umbră.
O slujbă de parastas a fost oficiată, dar din nou, familiile eroilor au fost ignorate. Dragoș Motica, fiul maiorului post-mortem Victor Motica, a exprimat tristețea sa, subliniind că majoritatea participanților nu mai știu de ce se adună la aceste ceremonii. Victor Motica și-a pierdut viața în 23 decembrie 1989, în urma prăbușirii elicopterului pe care îl pilota.
La ceremonie au fost prezenți și alții care au cunoscut pierderea, precum mama lui Dan Mițiți, tânărul ucis în timpul revoltei, și familia lui Pavel Pricop, alt erou căzut în acele zile din decembrie. Amintirile lor rămân vii, dar în fiecare an se pare că se estompează în fața uitării colective.
