Începutul unei noi ere conflictuale
Inițial, părea că lumea se îndreaptă spre o normalitate stabilă. Singura preocupare, în ultimele decenii, era limitarea încălzirii globale. Marile puteri prosperau, iar națiunile mai mici își găseau respirația. Totuși, în mijlocul acestei armonii, câțiva dictatori perturbau pacea, iar producătorii de armament găseau rapid facțiuni care să se confrunte cu aceștia, vânzându-le arme amândurora. Apoi, a venit Apocalipsa: pandemia. Oamenii au început să se teamă pentru propriile vieți.
Conflicte internaționale și naționalismul în ascensiune
După pandemie, a urmat un șir de războaie. Revenirea naționalismului și suveranismului a fost marcată de tușe evidente de populism. Diverse figuri politice, precum Putin, Trump sau lideri chinezi, au preluat controlul acestei tendințe. Pare că totul a fost planificat, iar acum certitudinile lumii s-au risipit: războiul poate izbucni oricând și oriunde.
Război sub diverse forme
Conflictul se manifestă pe diferite fronturi: în domeniul energetic, prin manipularea media, atacuri cibernetice sau prin război deschis, cum este cazul Ucrainei, care continuă să surprindă Rusia cu atacuri neașteptate. În Gaza, luptele s-au transformat într-o acțiune de distrugere sistematică. Palestina, așa cum o cunoșteam, a dispărut. Un ambasador american a sugerat, într-un mod grosolan, ca Franța să creeze un stat palestinian pe Coasta de Azur, o declarație ce reflectă o abordare trumpistă.
Politica internațională și resursele
În acest context, liderul Ungariei, Viktor Orban, a avertizat că țara sa ar putea fi atacată din două părți, referindu-se la tensiunile din regiune. Deși SUA se declară pacifistă, intervențiile sale din secolul trecut în Europa, Vietnam, Irak și Afganistan sugerează altceva. Europa, în schimb, a renunțat, din motive de pace, la posesiunile sale din Africa și Asia, lăsând loc jocurilor de putere ale altor națiuni.
România în fața provocărilor globale
În acest peisaj complex, România pare să adoarmă. Problemele economice sunt evidente, iar liderii actuali se chinuie să abordeze situația. Deși ne considerăm parteneri strategici ai Statelor Unite, este clar că interesele lor nu sunt aliniate cu ale noastre. Suntem total dezancorați de realitatea internațională, iar nemulțumirea populației crește. Peisajul seamănă izbitor cu cel dinaintea celor două războaie mondiale: populații frustrate, extremism, mari puteri nesigure care caută să se impună. În timp ce noi, urmașii baciului ardelean, ne pierdem în filosofie, întrebându-ne ce ar putea fi mai rău decât ceea ce am trăit deja.
