În contextul actual, România se confruntă cu o serie de provocări economice care ridică semne de întrebare despre direcția în care se îndreaptă țara. De la zero datorii și domenii economice performante, statul român se află acum într-o situație financiară precară, aproape în incapacitate de plată.
Întrebările se acumulează: de ce România este în coada clasamentului în comparație cu alte țări din Europa de Est? Statul supraviețuiește prin împrumuturi destinate în mare parte acoperirii nevoilor sociale și dobânzilor, fără a fi direcționate spre investiții pe termen lung sau dezvoltarea unor domenii unde încă există specialiști capabili.
Deciziile autorităților par a fi mai degrabă improvizate, cu efecte limitate asupra problemelor reale. În loc de o viziune clară pentru a îmbunătăți situația economică, asistăm la o serie de măsuri care nu fac decât să perpetueze o stare de incertitudine. Tăierile de salarii și impozitele suplimentare devin o povară insuportabilă pentru cetățeni, fără a oferi soluții viabile.
Istoria recentă ne arată că, de fiecare dată când s-au luat măsuri, rezultatele au fost fie inexistente, fie insuficiente. Promisiunile politicienilor în campanii electorale, care sugerează o îmbunătățire a veniturilor, nu s-au concretizat în realitate. În loc de o integrare benefică în Uniunea Europeană, România pare să fie văzută ca un partener secundar.
De asemenea, selectarea liderilor nu se face pe baza competențelor, ceea ce afectează grav capacitatea de a lua decizii fundamentale pentru viitor. Cu toate acestea, există încă oportunități, în special în agricultură și în sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, dar este necesară o stabilitate legislativă pentru a încuraja investițiile.
În concluzie, o balanță economică echilibrată nu poate fi realizată doar prin măsuri restrictive, ci prin crearea de plus valoare, utilizând resursele umane și naturale pe care România le are la dispoziție.
