În luna septembrie a anului 1988, Securitatea din Iași număra un total de 182 de cadre, conform unor documente oficiale. Dintre acestea, 147 erau bărbați, iar 35 femei, ceea ce plasează județul printre cele cu cele mai mari efective ale aparatului represiv, alături de București, Constanța, Timiș și alte județe importante.
Documentele, datate pe 24 septembrie 1988, oferă o imagine detaliată a structurilor Departamentului Securității Statului (DSS) în ultimii ani ai regimului comunist. La nivel național, DSS avea 14.629 de angajați, dintre care 5.869 activau în structurile teritoriale din județe și în Securitatea Municipiului București. Inspectoratul Județean de Securitate Iași, cu cele 182 de cadre, se încadra în categoria județelor cu efective cuprinse între 130 și 200 de cadre.
În comparație cu media de 132 de cadre pentru un inspectorat județean, Iașul se evidențiază ca având o structură mai mare, demonstrând importanța sa strategică datorită poziției de frontieră estică și statutului de centru universitar.
Documentele subliniază că structurile teritoriale ale DSS aveau rolul de a menține controlul asupra populației, funcționând ca o rețea informativă locală. În București, cele mai mari structuri operative erau concentrate, dar inspectoratele județene, inclusiv cel din Iași, aveau un rol esențial în implementarea politicilor de securitate.
În total, la nivelul DSS, cea mai mare structură teritorială era Securitatea Municipiului București, cu 557 de cadre. La nivel județean, cele mai mari efective erau în Constanța, Timiș, Prahova, Cluj și Brașov, iar Iașul se poziționa imediat sub aceste județe.
Astfel, informațiile colectate de CNSAS oferă o imagine clară a forțelor represive ale regimului comunist, evidențiind rolul semnificativ al Securității din Iași în toamna lui 1988.
