Ion Iliescu rămâne o figură emblematică și controversată în istoria recentă a României. Ca primul președinte al țării după căderea regimului comunist, Iliescu a fost inițial privit ca un salvator al democrației, însă mandatul său a fost marcat de evenimente și decizii care au stagnat adevărata modernizare a statului român.
Ion Iliescu a decedat la 95 de ani, lăsând în urmă o moștenire complicată. Legăturile sale cu fostele structuri comuniste și intervențiile violente împotriva protestatarilor au fost criticate ca fiind obstacole în calea reformelor necesare pentru integrarea României în Europa.
Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930, la Oltenița, într-o familie cu afinități comuniste. A studiat la Institutul Energetic din Moscova, unde a dezvoltat idei influențate de modelul sovietic. După întoarcerea în țară, a ocupat funcții importante în Partidul Comunist, dar a fost marginalizat în timpul regimului Ceaușescu.
După Revoluția din 1989, a fost liderul Frontului Salvării Naționale, având un rol crucial în tranziția României. Deși a fost perceput ca o figură stabilizatoare, istoricii sugerează că Iliescu a perpetuat vechile structuri comuniste, împiedicând reformele profunde necesare.
Evenimentele din 13-15 iunie 1990, cunoscute sub numele de Mineriada, sunt considerate un moment întunecat al tranziției, când Iliescu a solicitat intervenția minerilor pentru a reprima protestele studențești. Această reacție a fost sever criticată atât pe plan intern, cât și internațional.
În martie 1990, confruntările interetnice de la Târgu Mureș au fost gestionate ineficient de autoritățile conduse de Iliescu, agravând tensiunile dintre comunitățile românești și maghiare. După două mandate, Iliescu a pierdut alegerile din 1996, marcând un prim transfer democratic de putere.
De-a lungul carierei sale, Iliescu a dat semne de apropiere de Occident, semnând acorduri cu NATO și inițiind relații cu Uniunea Europeană, dar adesea a avut o atitudine ambivalentă față de reformele democratice cerute de partenerii internaționali.
Revenind la putere în 2000, Iliescu a consolidat influența sa asupra instituțiilor statului, dar a fost acuzat că a frânat reformele necesare pentru o dezvoltare reală a economiei și societății românești. Mandatele sale sunt asociate cu stagnarea și blocarea modernizării, având un impact durabil asupra politicii și economiei României.
