În dimineața zilei de 21 august 1926, un incendiu de proporții a izbucnit în cartierul Podu-Roș, provocând pagube considerabile. Totul a început când un grajd a luat foc, incendiul extinzându-se rapid la cârciuma din apropiere, lăsând în urmă distrugeri evaluate la aproximativ 300.000 de lei.
Alarma a fost dată de un gardist care a observat fumul gros ieșind din curtea cârciumii, unde proprietarul se afla deja plecat din localitate. Pompierii au ajuns la fața locului, dar s-au confruntat cu o problemă majoră: lipsa apei. Conform relatărilor, intervenția a fost îngreunată de faptul că resursele de apă erau insuficiente, iar echipamentele de stingere a incendiilor erau vechi și necorespunzătoare.
Un raport al Inspectoratului Pompierilor Militari a evidențiat condițiile precare în care se afla compania de pompieri din Iași. Deși personalul era bine pregătit, dotările erau neadecvate, iar infrastructura lăsa mult de dorit. Inspectorul colonel Hulubei a subliniat că, în aceste condiții, orașul nu era pregătit să facă față incendiilor mari, iar responsabilitatea cădea asupra administrației locale, care nu a alocat fonduri suficiente pentru modernizarea echipamentului.
După acest incident, Primăria a fost acuzată că a gestionat ineficient bugetul destinat pompierilor, cheltuind sume considerabile fără a asigura un serviciu de intervenție corespunzător. În timp ce cifrele cheltuielilor erau mari, rezultatul rămânea o pompierie slab dotată, care nu putea face față incendiilor.
În urma incendiului din Podu-Roș, discuțiile din presa locală s-au concentrat pe responsabilitățile partajate între Primărie și pompieri, lăsând în aer întrebarea: cum va răspunde administrația locală la nevoile urgente ale serviciului de pompieri?
