În luna noiembrie a anului 1925, un reporter a transmis o informație captivantă din Iași, referitoare la descoperirile arheologice din curtea Palatului de Justiție, recent inaugurat. Această clădire, care a devenit rapid un simbol al orașului, ascundea în subsolurile sale vestigii ale unei istorii fascinante.
În timpul lucrărilor de construcție a unui rezervor de apă, muncitorii au dat peste o infrastructură veche, datând din timpul domnitorului Ghica Vodă, ce includea conducte de teracotă. La o adâncime de 7 metri, au fost descoperite ruine formate din cărămizi și lemn, în mijlocul cărora au fost găsite patru schelete umane.
Aceste rămășițe au fost ulterior transportate la cimitirul Eternitatea, iar descoperirile au stârnit un interes deosebit, reamintind comunității de straturile istorice ale orașului. Astfel, Iașul, în timp ce se moderniza, rămânea legat de trecutul său bogat și complex, evidențiind faptul că fiecare nouă construcție se așază peste o istorie deja existentă.
