La sfârșitul lunii noiembrie 1925, Universitatea din Iași a reluat cursurile, marcând astfel o etapă importantă în activitatea sa, în special prin reluarea Facultății de Drept. Un articol din acea perioadă oferă o privire detaliată asupra începutului anului universitar, evidențiind nu doar cifrele, ci și o practică a vremii: clasificarea studenților în funcție de confesiune.
În raportul său, Universitatea menționa fondurile disponibile pentru anul academic, care se ridicau la 522.568 lei în numerar și 1.394.250 lei în efecte. De asemenea, erau alocate burse în valoare totală de 1.212.400 lei. Instituția avea 61 de profesori, împreună cu alți cadre didactice suplimentare.
Un aspect remarcabil al acestui raport era împărțirea studenților pe confesiuni: „creștini”, „mozaici” și, mai rar, „alte confesiuni”. În total, numărul studenților ajungea la 4.634, cu o predominanță a celor creștini la Facultatea de Drept, unde erau înscriși 1.765 studenți, dintre care 1.493 erau creștini și 272 mozaici. Această diferență subliniază predominanța creștinilor în acea facultate.
Facultatea de Litere se remarca printr-un număr considerabil de studente, cu 610 cursanți, dintre care 497 erau creștini și 113 mozaici. Acest lucru reflectă o deschidere timpurie a facultății către educația feminină.
La Facultatea de Științe, 987 de studenți erau înscriși, cu 493 de creștini și 126 de mozaici. La Medicină, statisticile deveneau interesante, cu 826 de studenți, dintre care 406 erau creștini și 417 mozaici, o majoritate clară a studenților evrei, datorată tradiției comunității evreiești în domeniul medical.
La Farmacie, din 446 de studenți, 354 erau mozaici, reprezentând cea mai mare pondere a studenților evrei în universitate. Aceste date reflectă nu doar structura studențească, ci și ierarhiile sociale ale vremii.
Din totalul de studenți, 1.325 erau mozaici, ceea ce constituia aproape o treime din întreaga comunitate universitară, un procent semnificativ în comparație cu ponderea lor în populația generală a României.
În plus, condițiile de cazare erau esențiale, cu 280 de studenți beneficiind de locuință și masă în căminele universitare. Masa costa 5 lei pe zi, iar cantina din Păcurari oferea mese gratuite pentru un număr considerabil de studenți.
Aceste informații din trecut oferă o imagine asupra modului de funcționare a universității din Iași și a societății interbelice, evidențiind o structură socială complexă, în care apartenența confesională era un element definitoriu.
