În perioada comunistă, Fortus SA, cunoscut anterior ca CUG (Combinat de Utilaj Greu), a fost un jucător major în industria grea din România, specializându-se în producția de utilaje tehnologice, turele de tancuri și componente de mari dimensiuni. La apogeul său, compania avea între 11.000 și 15.000 de angajați și colabora cu clienți internaționali prestigioși, printre care Rolls Royce și Marubeni.
Privatizări și probleme financiare
În 2003, pachetul de acțiuni majoritar a fost vândut către Metalexportimport, o firmă asociată cu grupul rus Rosatomstroy, pentru suma de 700.000 de euro, cu angajamentul de a efectua investiții de 7,5 milioane de euro. Cu toate acestea, investițiile promise nu au fost realizate, ceea ce a dus la rezilierea contractului în 2008 și la reintegrarea companiei în proprietatea statului.
Insolvență și falimente
Tot în 2008, Fortus a intrat în insolvență și a trecut prin trei etape de faliment, ultima fiind declarată în iunie 2012, când aproximativ 600 de angajați au fost concediați.
Declinul cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a companiei a scăzut drastic începând cu 2008, când aceasta era aproape de 66 milioane lei, cu 1.600 de angajați. În 2011, cifra a scăzut la 42 milioane lei, înregistrând pierderi de 31 milioane lei și având doar 918 angajați. Până în 2012, cifra de afaceri a ajuns la aproximativ 3,3 milioane lei, iar în 2015 compania a raportat doar 2 milioane lei cu pierderi de peste 20 milioane lei și datorii de 428 milioane lei.
Management defectuos
Gheorghe Chisca, directorul companiei în perioada insolvenței, a fost criticat pentru gestionarea defectuoasă și pentru dificultățile întâmpinate de administratorii speciali în a accesa combinatul. Remus Vulpescu, fost administrator special, a confirmat aceste acuzații, descriind atitudinea directorului ca fiind „însolentă”.
De la uzină activă la ruină
După falimentele repetate, activele Fortus SA au pierdut din valoare. Terenul industrial de aproape 140 de hectare, evaluat între 235 și 450 milioane lei, a fost preluat de stat cu scopul de a fi utilizat în proiecte imobiliare. Astăzi, fostul colos industrial este o ruină, cu hale vândute ca fier vechi și terenuri blocate de birocrație sau nefolosite.
Concluzie
Povestea Fortus SA reflectă transformarea unui simbol al industriei grele românești într-o ruină urbană, subliniind greșelile din privatizare, managementul defectuos și impactul nefavorabil al datoriilor. Aceasta servește ca o lecție importantă despre provocările economice și politice cu care se confruntă România.
