Părintele Dorel Burduja, slujitor la Parohia Piciorul Lupului din județul Iași, observă o tendință îngrijorătoare în comunitățile rurale: tot mai puțini tineri participă la activitățile religioase.
După ce a părăsit cariera didactică, unde preda religia, a remarcat o scădere semnificativă a numărului de copii și adolescenți care frecventează biserica. „Numărul copiilor și tinerilor care vin la biserică s-a redus considerabil”, a declarat părintele.
În mediul urban, prezența tinerilor la slujbe este mai vizibilă, dar părintele Burduja consideră că implicarea lor ar putea fi și mai mare. El subliniază faptul că tinerii se confruntă cu o lume plină de tentații și valori superficiale, ceea ce face ca credința să devină mai puțin relevantă pentru ei.
„Ei pășesc într-o lume în care Dumnezeu este perceput ca o roată de rezervă, iar părinții care nu își îndrumă copiii pe calea credinței contribuie la această situație”, a explicat preotul.
În plus, părintele admite că și preoții au propriile limite în fața acestei realități.
Pe de altă parte, psihologul Cristian Grigore, de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, oferă o altă perspectivă. El sugerează că tinerii nu s-au îndepărtat de credință, ci o caută în moduri noi. Aceștia simt o nevoie profundă de sens și de apropiere de divinitate, dar nu se regăsesc în formele tradiționale de exprimare religioasă.
„Ar fi mai constructiv să ne întrebăm cum putem crea punți de dialog între generații și cum putem adapta valorile de credință la întrebările tinerilor”, a adăugat Grigore.
Părintele Burduja propune o misiune a Bisericii care să se concentreze mai mult pe nevoile credincioșilor obișnuiți, în special ale tinerilor. El sugerează diversificarea modurilor de comunicare a credinței, inclusiv prin muzică religioasă mai accesibilă.
„Activitățile și cântările mai accesibile ar putea atrage mai mulți tineri, în timp ce lecțiile de religie ar trebui să se concentreze pe aspecte morale și pe Sfânta Scriptură, mai degrabă decât pe formalități”, a concluzionat părintele.
Astfel, atât perspectiva teologică, cât și cea psihologică subliniază importanța dialogului deschis și empatic cu tinerii, pentru a menține relevanța credinței în viața lor.
